Stabilirea condițiilor, cerute de norma de incriminare pentru existența actului de conduit infracional, constituie o condiție esențial pentru aplicarea rspunderii penale. Aa fiind, infra, vom analiza problematica laturii obiective a infracțiunilor inserate la art.3302 „Îmbogțirea ilicit” din Codul penal. Acestea au suplinit arsenalul instrumentelor de lupt împotriva corupției în sectorul public, în urma adoptrii la 23.12.2013 de ctre Parlamentul Republicii Moldova a Legii pentru modificarea i completarea unor acte legislative [1] (în continuare – Legea nr.326/2013). Ab initio, consemnm c stuctura endogen a laturii obiective a infracțiunilor, prevzute la art.3302 CP RM, nu difer. În esenț, calitatea special a subiectului este ceea ce le disociaz. In concreto, infracțiunea prevzut la alin.(1) art.3302 CP RM este comis de ctre o persoan cu funcie de rspundere sau de ctre o persoan public (abordare susceptibil de critic, întrucât era îndestultoare folosirea doar a formulei de „persoan public”). În opoziție, infracțiunea specificat la alin.(2) art.3302 CP RM este svârit de ctre o persoan cu funcie de demnitate public. Dup aceast not de limpezire, decelm: latura obiectiv a îmbogțirii ilicite (art.3302 CP RM) rezid în fapta prejudiciabil exprimat în acțiunea de deținere a bunurilor în cazul în care valoarea acestora depete substanțial mijloacele dobândite i s-a constatat, în baza probelor, c acestea nu aveau cum s fie obținute licit.  În general, în procesul de formulare a coninutului infraciunii de îmbogire ilicit, legiuitorul a avut posibilitatea de a oscila între dou abordri diferite. Acesta putea defini conduita interzis ca omisiune sau ca aciune. Prezența în textul art.3302 CP RM a substantivului feminin nearticulat – „deținere” – ce provine de la verbul tranzitiv – „deține” – acrediteaz concluzia c s-a îmbrțiat concepția de conduit interzis ca acțiune. Totui, trebuie de notat c, în proiectul inițial [2], care a stat la baza adoptrii legii enunțate supra (Legea nr.326/2013), alin.(1), art.3302 CP RM, avea urmtorul conținut: „Fapta intenionat a unei persoane publice care a dus la îmbogirea ilicit a acesteia, prin mrirea substanial a patrimoniului care depşeşte veniturile lui legale”. În legtur cu aceast expunere, Centrul Național Anticorupție, în Tabelul obiecțiilor i propunerilor la proiectul care st la adoptarea Legii nr.326/2013, a sugerat: „Pentru a evita inaplicabilitatea componenței de infracțiune propuse, recomandm autorului (se are în vedere autorul proiectului – n.a.) s reformuleze prevederea de la alin.(1) astfel încât s se pun accentul nu pe fapta intenționat care a generat careva bunuri, ci pe deținerea (subl. ne aparține) unui patrimoniu care este disproporționat în raport cu veniturile legale ale persoanei” [3]. Probabil, din aceste motive, în varianta definitiv, s-a optat pentru cuvântul „deținere” în vederea desemnrii faptei prejudiciabile a îmbogțirii ilicite. Pe de alt parte, nu poate fi acceptat i necesit a fi repudiat ca deținerea s se realizeze în privința patrimoniului (aa cum s-a proiectat). Or, din amalgamul art.284 Cod civil, reiese c patrimoniul înglobeaz atât o component activ, cât i una pasiv. De aceea, ar fi cu totul deplasat s spunem c, vom atesta infracțiunea de îmbogțire ilicit în ipoteza deținerii unor datorii exigibile care sunt disproporționate în raport cu veniturile legale ale persoanei. Pe cale de consecinț, salutm schimbarea paradigmei, prin ostracizarea termenului de „patrimoniu”. Dup aceast digresiune absolut necesar, conturm c, ad literam, „a deține” semnific a avea în stpânire sau în pstrare un bun material; a dispune de..., a poseda, a avea [4]. În acest fga, ancorm problema dac în sensul art.3302 CP RM noțiunile „a deține” i „a poseda” sunt echipolente. Profilm un rspuns negativ. Deoarece, din interpretarea sistemic, se degaj o alt concluzie, i anume: ele (noțiunile „a deține” i „a poseda”) nu exprim în forme diferite acelai conținut. Decretm c posesia cârmuit de art.303314 Cod civil reprezint o stare de fapt i un atribut al dreptului de proprietate, care se bucur de protecție juridic. Per a contrario, deținerea în contextul art.3302 CP RM se realizeaz ca urmare a svâririi unor fapte generatoare de venituri ilicite, cum ar fi corupere pasiv, traficul de influenț, delapidarea averii strine cu folosirea situației de serviciu etc. Considerm c s-a ocolit termenul „posesie” pentru ilustrarea laturii obiective a îmbogțirii ilicite, pentru a nu antama calea criticilor i pentru a nu strecura confuzii. În efortul de tlmcire a faptei prejudiciabile a îmbogțirii ilicite, în doctrina juridic [5], s-a etalat just c prin „deținere” se înțelege pstrarea acestor bunuri – în mod ascuns sau deschis – în sfera de stpânire a fptuitorului (pe contul bancar, în caseta de valori închiriat la o banc, asupra fptuitorului, în locuinț sau în alt încpere aparținând acestuia, la locul de munc al fptuitorului, pe terenul din preajma casei acestuia, în ascunztoare etc.). Fr a întrerupe firul logic, punctm c legiuitorul nu a stipulat titlul cu care se dețin aceste bunuri. Cu toate acestea, este de remarcat c, în procesul dezbaterilor pentru adoptarea art.3302 CP RM s-a pledat ca deținerea bunurilor s fie cu titlu de proprietate „pentru a nu permite cuiva s abuzeze doar de o simpl sintagm” [6]. Aceast propunere s-a dovedit a fi infructuoas, fiindc, în final, nu a fost recepționat. Considerm c rațiunea legiuitorului de a evita folosirea noțiunii „proprietate” const în aceea de a nu „înctua” operabilitatea dispoziției art.3302 CP RM, întrucât persist o serie de remedii juridice pentru a ascunde proprietatea. Din aceast optic, oglindim urmtoarea dilem: dac bunurile ce constituie obiectul material sau imaterial al infracțiunilor cuprinse la art.3302 CP RM sunt deținute prin intermediul unor „oameni de paie”, i proprietatea este „deghizat” cu ajutorul unor acte juridice fictive sau simulate, înseamn oare c este necesar, mai întâi de toate, exercitarea unei acțiuni în nulitate în temeiul art.221 Cod civil? Rspunsul este negativ. Concluzia ne este cimentat de însui textul incriminator statuat la art.3302 CP RM, din care transpare c, pentru a fi în prezența îmbogțirii ilicite, bunurile, care constituie obiectul material sau imaterial a infracțiunii, sunt deținute personal sau prin intermediul unui terț.  Sub acest aspect, nuanțm c, în ipoteza, în care bunurile sunt deținute de un terț, acesta va avea calitate de complice la îmbogțirea ilicit, numai atunci când respectivul terț i-a depus aportul – cu intenție i în urma înțelegerii prealabile cu autorul infracțiunii – la comiterea ei. În alt ordine de idei, din dispoziția art.3302 CP RM rezult c, pentru a se dovedi comiterea îmbogțirii ilicite, inițial trebuie s fie probat svârirea faptei generatoare de venituri ilicite. Dezvoltând ideea, subliniem c cel care comite infracțiunea de îmbogțire ilicit trebuie s rspund i pentru infracțiunea predicat (principal), pe care a comis-o anterior. Îns aceasta sfideaz principiul neadmiterii sancionrii duble a aceleaşi fapte (non bis in idem). Din aceste motive, autorii S. Brînza i V. Stati, temeinic au alegat: „(...) faptele reunite sub denumirea marginal de îmbogțire ilicit pot s nu aib o fizionomie distinct i pot fi privite doar ca realizare a scopului faptei generatoare de venituri ilicite” [7]. Cu regret, acest aspect nu a fost elucidat în Hotrârea Curții Constituționale nr.6 din 16.04.2015 privind controlul constituionalitii unor prevederi din Codul penal şi Codul de procedur penal (confiscarea extins şi îmbogirea ilicit) (Sesizarea nr.60a/2014) [8]. În încheierea analizei laturii obiective a infracțiunilor specificate la art.3302 CP RM, creionm c acestea sunt infracțiuni formale. Ele se consider consumate din momentul deținerii bunurilor în cazul în care valoarea acestora depete substanțial mijloacele dobândite i s-a constatat, în baza probelor, c acestea nu aveau cum s fie obținute licit.