Dictonul „A fi zilnic frumos și simplu” reprezintă, de fapt, coordonata etico-estetică a întregii creaţii vierene, în afara căreia nu e posibil de conceput o câtuş de validă interpretare a oricărui text poetic. De aceea, la lectura operelor sale, cititorul avizat are impresia că receptează o tainică spovedanie a eului liric, care-şi mărturiseşte o mare dragoste față de lume, faţă de om şi, mai ales, faţă de copil, răspândind în jurul acestora o atmosferă de duioșie și cuvioșenie, spaţiu vital, în poezia lui Gr. Vieru, pentru re-crearea valorilor general umane.  Gr. Vieru este autorul unui discurs divers ce se comunică prin forţa intenţiei de a ajunge la conştiinţa şi inima cititorului, poetul fiind, mai întîi de toate, un tribun, o porta voce a valorilor naţionale şi general-umane, așa cum o declară el însuși. Dragul de viaţă, pacea, iubirea, identitatea umană, mama, plaiul, limba şi atâtea alte valori, sub pana poetului, devin bivalente pentru fiecare cititor: sunt condiţii sine ira ale existenţei umane în general şi, tototdată, certifică valoarea indivudului uman în propriul spaţiu existenţial.  Pe aceşti piloni rezistenţi şi-a construit poetul templul creaţiei sale, în care domină precepte etice perene: a-ţi iubi neamul, poporul din care faci parte, limba maternă etc.  Prin scrisul său, prin luările de cuvânt, prin comportamentul său de apostol al neamului ajuns la ananghie, poetul s-a străduit, să ne întoarcă spre idelurile general umane, trecând purificarea spirituală prin idealurile sacramenatale ale poporului nostru, ziditor de cultură milenară.  În concluzie, putem afirma cu certitudinea dobândită în urma unei lecturi atente a creației sale că Grigore Vieru este un poet al vibraţiei umaniste palpabile şi calde, visul căruia era de a ne uni prin cuvântul limbii române și prin iubire de aproape.