Actualmente la nivel global se atestă o creştere a cererii plantelor medicinale aromatice (PMA) în farmaceutică, fitochimie, nutraceutică, cosmetologie etc. În acest context, prezintă interes cunoaşterea diversităţii genetice a florii spontane, compararea indivizilor din populaţiile spontane şi cele experimentale din diverse localităţi, fapt ce va permite de a identifica, ameliora şi introduce în cultură noi forme de PMA cu caractere utile, de elabora strategii de conservare.  Diversitatea poate fi detectată cu implicarea markerilor genetici morfologici, biochimici şi moleculari, ultimii, datorită faptului că sunt linkaţi direct cu genomul şi nu sunt afectaţi de condiţiile de mediu, fiind cele mai eficiente instrumente de analiză. Markerii moleculari sunt utilizaţi cu succes pentru estimarea polimorfismului genetic (intra- şi interspecific), amprentarea varietăţilor, stabilirea distanţelor genetice, caracterizarea fondului de germoplasmă, etc.  Populaţiile de O.vulgare şi H.officinalisse disting printr-un polimorfism morfologic şi fitochimic pronunţat, care creează dificultăţi considerabile în programele de ameliorare şi explorare a potenţialului biosintetic.  Diferenţele fenotipice nu întotdeauna se bazează pe schimbări genetice ereditare, fiind adesea determinate de condiţiile pedo-climaterice, cele mai eficiente metode de apreciere a polimorfismului sunt metodele de analiză moleculară (RFLP, RAPD, AFLP etc.). O tehnică relativ ieftină, simplă şi rapidă de identificare a polimorfismului genomic este reprezentată de RAPD-PCR, utilizată adesea pentru evaluarea diversităţii diferitor specii de plante aromatice.