Mierea de albine, fiind un produs natural, obținut prin procesarea nectarului de către albinele melifere, posedă calităţi dietetice şi terapeutice demonstrate, utilizate de către omenire pe parcursul a sute și mii de ani. Din punct de vedere chimic reprezintă o soluţie complexă, constituită din glucoză și fructoză, minerale, proteine, vitamine, acizi organici, flavonoide, acizi fenolici și enzime, în total circa 200 de substanțe. Aceşti biocompuşi din miere provin atât din nectarul floral sau a manei extraflorale, cât şi din sintezele realizate de către albine. Datorită acestor substanţe naturale din compoziţie, mierea posedă o serie de proprietăţi curative cum ar fi: antibiotice, antioxidante, diuretice, cicatrizante.  Cercetările din ultimele decenii au relevat faptul că proprietățile sanogene ale mierii în mare măsură sunt determinate de conținutul substanțelor cu funcție antioxidantă. Antioxidanții prezenți în miere sunt de natură enzimatică – catalaza, glucooxidaza, peroxidaza și neenzimatică – acidul ascorbic, tocoferolii, carotenoizii, aminoacizii, proteinele, acizii organici, produsele reacției Maillard și încă circa 150 de compuși fenolici.  Recent mierea se utilizează cu succes în tratarea rănilor, bolilor gastrointestinale, astmei, ulcerelor piloase, cataractei etc., datorită proprietăților sale antioxidante și antibacteriene.  De asemenea, s-a stabilit că diferite tipuri de miere posedă proprietăţi terapeutice diferite, ce pot fi folosite la tratarea diverselor afecțiuni.