Omul contemporan continuă să fie ancorat in tradiţie. Pe substratul tradiţiilor şi al obiceiurilor se grefează cel mai bine valorile, miturile şi patternurile identitare, iar modul in care presa le concepe şi le prezintă este foarte important. Incă de la inceputurile ei, presa a pus in circulaţie diferite modele de comportament general, transmiţand de la o generaţie la alta mituri, tradiţii şi principii „care ii conferă individului o identitate etnică sau naţională”. Sunt voci care afirmă că mass-media nu descriu o realitate obiectivă in sine, ci o construiesc; lumea care se configurează prin discursul media este o realitate construită. Paradigma sovietică de prezentare a tradiţiilor a provocat discontinuităţi in sistemul tradiţiilor naţionale. Prin intermediul presei din RSSM a fost ridicat din temelii un intreg sistem ceremonial – „sistemul socialist de ceremonii şi sărbători”. Tradiţiile şi obiceiurile au fost folosite ca ideologie, in scopuri politice şi trebuiau neapărat să corespundă timpului nou. Tradiţiile seculare – duşmănoase obştii noastre sovietice – au fost stoarse de esenţa lor ontologică şi remodelate in spiritul concepţiei marxist-leniniste despre lume. Datinile religioase au fost renegate şi intens criticate prin ample „materiale ştiinţifice” apărute in paginile ziarelor, care ofereau opinii ştiinţifice despre lume. Factorul mitico-religios a fost demontat, Dumnezeu exilat din datinile poporului, iar simbolurile religioase – interzise şi batjocorite. Obiceiurile, in special cele de familie, au fost rupte din contextul lor firesc şi reinterpretate, modelate după spiritul timpului, corespunzătoare idealurilor de libertate şi progres ale clasei muncitoare. In aceste condiţii, presa din RSSM a fost un instument de indoctrinare cu „noile obiceiuri şi sărbători socialiste care manifestă o atitudine grijulie faţă de toate valorile progresiste, preţioase, create de popor”.