În anul 1711 Petru I îl trata pe Dimitrie Cantemir ca pe un asociat egal şi proteja spaţiul cuprins între Nistru şi Carpaţi, şi Dunărea de Jos. Capacitatea de luptă a soldaţilor moldoveni era apreciată ca inferioară în raport cu cea a serbilor, ungurilor, dar răgazul de la luptele grele în zona vestică a Nistrului era apreciat ca trădare a aliatului. În comparaţie cu polonezii, moldovenii în ochii ruşilor se deosebeau prin ospitalitate şi bunăvoinţă.  Pe Prut, armata rusă n-a suferit înfrîngeri şi doar starea de şoc a împăratului a condus la pacea grea din 12 iulie. În anii 1712-1713, împăratul evita războiul cu Turcia şi se temea de relaţiile conducătorului Moldovei cu agenţii săi din Mol-dova şi Valahia. Planul lui Cantemir de a trece de partea Habsburgilor în anul 1715 a rămas nedivulgat şi el a intrat în elita Imperiului rus.  

In 1711 Peter the great considered D. Cantemir as equal ally and all the space from the Dnieper to the Carpathians and the Lower Danube was taken under the protection of Russia. The combat readiness of the Moldavian hussar was estimated lower than that of Serbs and Hungarians, but the rest from the exhausting marches to the East of the Dniester river was considered a betrayal of an ally. Compared with Poles, Moldovans in the eyes of Russian were distinguished via hospitality and generosity.  On the river Prut, the Russian army was not defeated and only the shock of the king led to a severe world on July 12. In 1712-1713 Peter I was afraid of a war with Turkey, and feared relations D. Cantemir with his agents in Moldavia and Wallachia. Cantemir’s plan to move to the Habsburgs in 1715 remained unknown and he entered the elite of the Russian Empire.