Aluzia umoristică constituie o provocare pentru traducătorii de texte artistice, deoarece inenţia pe care aceasta o implică relevă temeiul cultural al autorului. Astfel, dacă există unele discrepanţe între cultura sursă şi cultura ţintă, în traducere pot fi pierderi şi la nivel pragmatic. În traducerea umorului, pierderea intenţiei autorului, care poate varia de la haz până la ironire şi sarcasm, ar însemna denaturarea sensului operei și, prin urmare, nedumerirea sau chiar dezamăgirea așteptărilor cititorului. Prezentul articol are drept scop examinarea aspectelor culturale și pragmatice în traducerea aluziei umoristice, identificarea strategiilor de traducere aplicate în romanele lui J.K.Jerome ―Trei într-o barcă‖ și „Trei pe două biciclete‖ , precum și ilustrarea aplicării acestora pe axa diacronică dintre anii 1957-2009.