Conceptul de competenţă de comunicare a constituit in ultimele decenii nucleul a numeroase studii de specialitate şi interdisciplinare şi continuă să suscite un interes deosebit pentru specialiştii din diverse domenii datorită valorii sale, dar şi a confuziilor pe care le poate produce in procesul interpretărilor. Studiul abordează noţiuni teoretice privind competenţa de comunicare, identifică componentele sale, evocă modele comunicative. Este subliniat rolul şi responsabilitatea profesorului in dezvoltarea competenţelor de comunicare, precum şi unele aspecte relevante procesului de predare/invăţare a unei limbi străine care vor produce rezultate eficiente.

The concept of communicative competence has been the essence of numerous studies for over 50 years, ever since first introduced by Noam Chomsky. Despite this, it still represents an attractive topic of research for many linguists, teachers, students, etc. both due to its importance and because of multiple confusions created by various interpretations of its meanings. The aim of this article is to throw light on some theoretical aspects that apply to the communicative competence, its components as approached in several models as well as teaching/learning directions to follow to get the best outcomes.