Lucrarea de faţă îşi propune să analizeze relaţia dintre managementul cercetării în ştiinţele explicative (biologia, fizica, geografia, geologia) şi managementul organizaţiilor şcolare, înţeles mai degrabă ca un organism administrativ-birocratic, decât ca o responsabilitate a educaţiei de a contribui la progresul comunităţii prin cunoaştere. Prin acest obiectiv principal al său, studiul edifică asupra sensului pe care îl căpăta în contextul social şi educaţional actual cercetarea în mediile şcolare şi universitare, în special în sfera ştiinţelor explicative sau ale naturii, atât de necesare în instrumentarea deciziilor la nivelul societăţii şi economiei. Reflecţiile asupra importanţei delimitării la¬turii birocratice a profesiei didactice de cea cognitivă şi metagocnitivă, avându-l firesc ca element central pe elev sau student, converg spre o concluzie simplă, dar dificil de valorificat: atât actul educaţional, cât şi activităţile de cercetare şi inovare în centrele de învăţământ trebuie orientate în aşa fel încât scopul şi rezultatele lor să slujească evoluţiei gândirii şi a nevoilor de cunoaştere şi dezvoltare a societăţii, şi nu administraţiei sau administrării organizaţiilor şcolare

Ce document désire à réfléchir sur la relation entre le management de la recherche des sciences explicatives (biologie, physique, géographie, géologie) et le management des organisations scolaires, mieux comprise comme un organe administratif-bureaucratique, que comme une responsa¬bilité de l’éducation de contribuer au progrès de la communauté par la connaissance. Par cet objectif principal, l’étude discute le sens de gains sociaux et éducatifs dans le cadre des recherches en cours dans les écoles et les universités, en particulier dans le domaine des sciences naturelles ou explicative, si nécessaires dans le traitement des décisions concernant la société et l’économie. Les réflexions sur l’importance de la délimitation cognitive et métacognitive de la profession d’enseignant de sa côté bureaucratique, dont l’élément central est l’étudiant, convergent vers une conclusion simple, mais peu capitalisée: l’innovation et les activités d’enseignement et de recherche dans les centres d’éducation devraient être orientées de manière à servir à l’évolution des besoins de pensée, de connaissances et de développement de la société, et non pas pour l’administration de l’école des organisations scolaires..