Based on a thorough analysis of texts and reports of Bolshevism leaders in the article are reproduced theses of the political doctrine of Bolshevism and ethical conception of the doctrine. The author demonstrates that political ethics of Bolshevism is a variety of Machiavellianism and assumes that a good goal justifies any means applied to its realization, including the most immoral ones. This conclusion is true onlz with accepting that bolshevism does not separate the politics from moralitz, aprciating them as two autonomous spheres but declaring moralitz a characteristic feature of ideollogy of the social classes. The only defender of the interests of the proletariat was declared the Bolshevik party, led by leaders.

În baza unei analize minuţioase a textelor şi rapoartelor liderilor bolşevismului, în articol sunt reproduse tezele doctrinei politice a bolşevismului şi concepţia etică a doctrinei. Autorul demonstrează că etica politică a bolşevismului este o varietate a machiavelismului şi presupune că un scop bun justifică orice mijloace aplicate în realizarea lui, inclusiv şi pe cele mai imorale. Această concluzie este adevărată cu acceptarea deosebirii că bolşevismul nu departajează/distanţează politica de morală, apreciindu-le ca două sfere autonome, dar declarând morala ca o caracteristică a ideologiei claselor, o subordonau intereselor clasei conducătoare, adică proletariatului. Unicul apărător al intereselor proletariatului era declarat partidul bolşevic, condus de lideri. În baza analizei evenimentelor internaţionale, cum ar fi: operaţiunile militare ale URSS din Cehoslovacia din anul 1968, în Afganistan din 1979, ale NATO în Iugoslavia din 1989, ale SUA în Irak din 2003, autorul conchide că şi la etapa actuală în relaţiile internaţionale actorii puternici în unele cazuri se conduc de principiile machiaveliste, ale neobolşevismului şi politicii standardelor duble.