Prin datorie publică se înţelege datoria pe care o are statul faţă de terţi, precum persoane private, persoane juridice, bănci, întreprinderi, din ţară sau din străinătate, care au cumpărat obligaţiuni emise de stat pentru a acoperi nevoile financiare ale statului. Raportul dintre Produsul Intern Brut şi datoria publică constituie un indicator important al solidităţii financiare şi economice într-un stat. Relativ, la raportul dintre debitul public şi PIB, există patru situaţii în care se poate găsi un stat: 1. Într-un anumit an rata de creştere a PIB-ului este mai mică decât valoarea dobânzii titlurilor de stat şi există, totodată, un deficit primar în raport cu PIB-ul. În acest caz, raportul datorie/PIB va tinde să crească la infinit în sens descrescător. 2. Într-un anumit an rata de creştere a PIB-ului este mai mare decât dobânda pentru titlurile de stat, dar încă există un deficit primar în raport cu PIB-ul. În acest caz raportul datorie/PIB va converge în mod descrescător spre o anumită valoare (numită "statut staţionar"). Pentru ca raportul să scadă, este necesar ca PIB-ul să crească până la acel punct în care diferenţa dintre PIB şi titlurile de stat să fie suficient de mare şi deficitul primar să fie pe cât de mic posibil. Dacă se întâmplă contrariul, raportul datorie/PIB va converge mereu spre statutul staţionar, dar în mod crescător. 3. Într-un anumit an rata de creştere a PIB-ului este mai mic decât dobânda titlurilor de stat, dar s-a intervenit crescând taxele, fapt pentru care nu există un deficit primar şi încasările sunt mai mari decât cheltuielile. În acest caz, raportul datorie/PIB va descreşte anulându-se după o anumită perioadă numai dacă raportul iniţial datorie/PIB este mai mic decât statutul staţionar. Pentru ca diferenţa dintre PIB şi datorie să scadă, este nevoie ca diferenţa să fie suficient de mică ca încasările să fie suficient de mari. Dacă se întâmplă contrariul, raportul datorie/PIB va tinde să se mărească infinit. 4. Într-un anumit an rata de creştere a PIB-ului este mai mare decât dobânda pentru titlurile de stat şi s-a intervenit crescând taxele, din acest motiv nu există un deficit primar şi încasările sunt mai mari decât cheltuielile. În acest caz raportul datorie/PIB va scădea rapid până se va anula.

Government debt (also known as public debt and national debt) is the debt owed by a central government. (In the U.S. and other federal states, "government debt" may also refer to the debt of a state or provincial government, municipal or local government). By contrast, the annual "government deficit" refers to the difference between government receipts and spending in a single year, that is, the increase of debt over a particular year. Government debt is one method of financing government operations, but it is not the only method. Governments can also create money to monetize their debts, thereby removing the need to pay interest. But this practice simply reduces government interest costs rather than truly canceling government debt, and can result in hyperinflation if used unsparingly. Governments usually borrow by issuing securities, government bonds and bills. Less creditworthy countries sometimes borrow directly from a supranational organization (e.g. the World Bank) or international financial institutions). As the government draws its income from much of the population, government debt is an indirect debt of the taxpayers. Government debt can be categorized as internal debt (owed to lenders within the country) and external debt (owed to foreign lenders). Sovereign debt usually refers to government debt that has been issued in a foreign currency. Another common division of government debt is by duration until repayment is due. Short term debt is generally considered to be for one year or less, long term is for more than ten years. Medium term debt falls between these two boundaries. A broader definition of government debt may consider all government liabilities, including future pension payments and payments for goods and services the government has contracted but not yet paid.