Conţinutul numărului revistei |
Articolul precedent |
Articolul urmator |
688 1 |
Ultima descărcare din IBN: 2021-04-14 12:55 |
SM ISO690:2012 BANARU, Natalia. Aspectul lingvistico-didactic al hiatului în comparaţie cu diftongii în limba engleză. In: Limbaj şi context. Revista internaţională de lingvistică, semiotică şi ştiinţă literară, 2011, nr. 1, pp. 116-120. ISSN 1857-4149. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Limbaj şi context. Revista internaţională de lingvistică, semiotică şi ştiinţă literară | ||||||
Numărul 1 / 2011 / ISSN 1857-4149 | ||||||
|
||||||
Pag. 116-120 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Rezumat | ||||||
în limba engleză ca şi în limba română, vocalele limitrofe constitue o problemă complicată. Este vorba de calitatea şi cantitatea elementelor fonice din componenţa hiatului. în timpul articulării, una din vocale îşi pierde caracterul silabic, fiind înglobată într-o singură silabă rostită, cu o singură tensiune musculară împreună cu o altă vocală. Una din trăsăturile caracteristice asemănătoare limbajului englez colocvial şi celui românesc, prin care acestea diferă de limba literară, este caracterul instabil al vocalelor şi al grupurilor vocalice. în cursul cercetărilor, s-a precizat că în ambele limbaje acţionează o legitate generală care constă în simplificarea actului de comunicare. Tendinţa larg răspândită este de a evita hiatul prin întroducerea unui element de sprigin între cele două vocale alăturate. în anumite situaţii, elementul de sprigin intervocalic este nu numai justificat, ci şi inevitabil. Articolul este un studiu de sinteză al statutului şi al comportamentului vocalelor în hiat în limba engleză, precum şi privind predarea lor în comparaţie cu diftongii respectivi. |
||||||
|