Aspectul lingvistico-didactic al hiatului în comparaţie cu diftongii în limba engleză
Închide
Conţinutul numărului revistei
Articolul precedent
Articolul urmator
688 1
Ultima descărcare din IBN:
2021-04-14 12:55
SM ISO690:2012
BANARU, Natalia. Aspectul lingvistico-didactic al hiatului în comparaţie cu diftongii în limba engleză. In: Limbaj şi context. Revista internaţională de lingvistică, semiotică şi ştiinţă literară, 2011, nr. 1, pp. 116-120. ISSN 1857-4149.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Limbaj şi context. Revista internaţională de lingvistică, semiotică şi ştiinţă literară
Numărul 1 / 2011 / ISSN 1857-4149

Aspectul lingvistico-didactic al hiatului în comparaţie cu diftongii în limba engleză

Pag. 116-120

Banaru Natalia
 
Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi
 
 
Disponibil în IBN: 14 aprilie 2014


Rezumat

în limba engleză ca şi în limba română, vocalele limitrofe constitue o problemă complicată. Este vorba de calitatea şi cantitatea elementelor fonice din componenţa hiatului. în timpul articulării, una din vocale îşi pierde caracterul silabic, fiind înglobată într-o singură silabă rostită, cu o singură tensiune musculară împreună cu o altă vocală. Una din trăsăturile caracteristice asemănătoare limbajului englez colocvial şi celui românesc, prin care acestea diferă de limba literară, este caracterul instabil al vocalelor şi al grupurilor vocalice. în cursul cercetărilor, s-a precizat că în ambele limbaje acţionează o legitate generală care constă în simplificarea actului de comunicare. Tendinţa larg răspândită este de a evita hiatul prin întroducerea unui element de sprigin între cele două vocale alăturate. în anumite situaţii, elementul de sprigin intervocalic este nu numai justificat, ci şi inevitabil. Articolul este un studiu de sinteză al statutului şi al comportamentului vocalelor în hiat în limba engleză, precum şi privind predarea lor în comparaţie cu diftongii respectivi.

The sequences of adjacent vowels in English like in Romanian language evoke a complex problem that views the quantity and the quality of the phonic elements the hiatus consists of. During the process of articulation, one of the vowels loses its syllabic character, being included into a single syllable, with a single muscular tension together with another vowel. One of the features common to Romanian and English spoken languages through which these two differ from the literary language is the unsteady character of the vowels and the vocalic groups. During a thorough research it came out that in both spoken languages sues a general predisposition of simplifying the act of communication. There is a wide spread tendency to avoid the hiatus through the introduction of a supporting element between those two adjacent vowels. In some situations, the supporting element is not only justified but also inevitable. The given article is a synthesized study of the status and the behavior of the vowels in the hiatus in English, as well as some drills of teaching them.