Istoria unei limbi este indispensabilă de istoria poporului care o vorbeşte. S-a constatat că dezvoltarea limbii, în deosebi, a vocabularului este, în mare măsură, influenţată atît de evenimentele istorice, cît si de dezvoltarea economică şi culturală a ţării. Explicaţia raporturilor care există atît între evoluţia societăţii şi schimbările lexicale şi sintaxice ce au loc în limbă, cît şi între schimbările fonetice şi morfologice şi cele suferite de comunitatea lingvistică o găsim, de asemenea, în istoria poporului. În lucrarea de faţă e abordată teoria straturilor (substrat, superstrat, adstrat), teorie pe care se bazează studierea istoriei limbii franceze, precum şi rolul limbilor ce reprezintă aceste straturi (limba celtică, în calitate de substrat, limba latină – superstrat, limba germanică – adstrat) în dezvoltarea limbii franceze. De asemenea, sunt menţionate şi alte limbi de origine indo-europeană şi nu numai (limba Ligurilor – limba italo-celtică, limba Liberilor – limba iberică, limba greacă) care au contribuit, mai mult sau mai puţin, la formarea limbii franceze.