În articol, prin spectrul esenţialelor categorii ale psihanalizei „sublimarea” şi „reparaţia”, este analizat fenomenul „filmului în film”, plăsmuit de Mihai Volontir în pelicula Ţiganul (1979, regia A. Blank). Racordând filmul atât la rolurile precedente ale actorului, cât şi la contextul sociocultural contrafăcut al stagnării, se argumentează virtuţile unui joc interiorizat, axat pe confesiunea unui suflet rănit de discordanţa sfâşietoare dintre ideal şi real. Universalizând drama lui Budulai prin accentele eterne ale sufletului ancestral, Mihai Volontir exprimă credo-ul său artistic, optând cu ardoare pentru reabilitarea valorilor seculare. În această ordine de idei, se purcede la „dezvrăjirea” personajului - sinteză Budulai de miturile etnice întru a-l reamplasa în spaţiul sublim al eroului spiritual al timpului. Această performanţă este argumentată de popularitatea senzaţională a romanticului erou în cadrul ex-socialist, supusă şi ea unui sondaj socio-psihologic. Funcţia reparatorie a megarolului se dovedeşte extrem de vitală şi elocventă, Budulai însemnând, de fapt, o revanşă a maestrului întru abolirea neîmplinirilor şi dramelor creaţiei.

The phenomenon of „film in the film” created by Mihai Volontir in the film „Ţiganul” (1979, directed by A. Blank) is analyzed in the article by spectrum esential categories of sychoanalysis „sublimation” and „repair”. Connecting the film as to previous roles of actor and as to counterfeit sociocultural context of stagnation, the virtues of a game focused on internalized confession of a soul, wounded by heartbreaking discrepancy between ideal and real, are argued. Universalizing the drama of Budulai by the eternal accents of ancestral soul, Mihai Volontir expresses his artistic credo preferably with passion in order to rehabilitate secular values. In this context, it proceeds to release the character - synthesis Budulai from ethnic myths in order to reposition in the sublime space of the spiritual hero of time, this performance is motivated by the popularity of sensational romantic hero in the exsocialist framework, also subjected to a socio-psychological survey. Reparative function of a megarol proves to be extremely vital and eloquent, Budulai meaning a revenge of master to abolish the unfulfilled and creative drames.