Uniunea Sovietică, stat expansionist cu politică represivă și-a impus repetat forțat dominația în teritoriile românești dintre Nistru și Prut în 1944. Atitudinea puterii sovietice față de populația rurală se caracterizează prin: controlul statului asupra sectorului agricol (resurse și forța de muncă); începutul colectivizării; fiscalitate excesivă; propagandă sistematică. Prin acțiuni consecvente statul sovietic lichida categoria țăranilor cu gospodării individuale și sărăcea satul. Această politică a provocat foametea din 1946-1947. După 1944 basarabenii au fost integrați plenar în sistemul totalitarist, fiind nevoiți: să refuze la obișnuințele cotidiene din societatea democratică și la ideea de bunăstare personală; să accepte degradarea calității vieții; să trăiască la comanda statului; să se adapteze ideologiei comuniste. Documentele de arhivă și cele de istorie orală demonstrează constrângerile administrative și fiscale aplicate de stat în urma cărora au murit de foamete circa 10% din populația RSS Moldovenească. În temeiul datelor statistice oficiale se constată cea mai mare rată de îmbolnăvire de distrofie și respectiv cea mai mare mortalitate în localitățile rurale din dreapta Nistrului, unde oamenii au fost lipsiți de rezervele alimentare și aveau puțin acces la cartelele alimentare și la puncte de alimentare organizate de stat. Mortalitatea în mediul rural a fost cu mult mai mare decât în mediul urban (diferența dintre mortalitate și natalitate în lunile noiembriedecembre 1946 era cu 71% mai mare la sat față de oraș). Această situația a fost determinată de faptul că populația de la sate era forțată să livreze statului produse alimentare în condiții în care recolta abia de le putea asigura existența. Cei care nu achitau erau arestaţi, judecaţi şi condamnaţi. În narațiunile de istorie orală oamenii îşi amintesc, starea demoralizată, fiind copleşiţi de sentimentul neputinţei şi a nesiguranţei. Refuzul de a achita livrările către stat era calificat drept sabotaj şi pedepsit cu închisoarea. Pentru neachitarea a câtorva kilograme de grâu persoana era condamnată la ani de puşcărie. Dacă activiştii locali nu găseau în gospodăria omului cantitatea necesară de cereale, atunci persoana risca să fie condamnată la privaţiune de libertate. Judecătoriile populare din RSS Moldovenească au examinat multiple dosare penale referitoare la „eschivarea de la predarea grânelor la stat” în care erau aplicate măsuri severe de sancţionare, legate de privaţiunea de libertate (de la 4 la 7 ani), iar în cazul „chiaburilor” era aplicată și confiscarea averii, și decăderea din drepturile electorale după ispăşirea pedepsei. Politica puterii sovietice iniţiată la Kremlin, realizată de structurile republicane şi cele locale a sărăcit populația și a provocat foametea. Toată populația RSS Moldovenești, cu excepția nomenclaturii de partid a avut de suferit. Cea mai mare parte a victimelor se regăsește în mediul rural, întrucât sistemul de livrare a produselor la stat, a fost implementat pe seama populației de la sate. Acest abuz, în situaţia în care recolta nouă era la limita asigurării alimentare a populaţiei, reprezintă o crimă evidentă a statului împotriva propriului popor.