Studiul arată modul în care Émile Zola, omul intuițiilor moderne, ca tatăl său, spirit novator, ca acesta, dar ,,scriitorul cel mai denigrat”, și-a exprimat viziunea asupra lumii printr-o poetică impresionistă bazată pe transpunerea artei de a picta în domeniul artei de a scrie. Zola a pictat, în trei mari tablouri impresioniste, culorile și freamătul naturii, viața și senzațiile momentului simțite sub influența mediului în care a trăit și a scris. Sunt arătate rolul activ jucat de marele scriitor în mișcarea artistică impresionistă, semnificația cuvântului ,,naturalist” în viziunea acestuia. Opțiunea lui Zola pentru anumite strategii și procedee specifice, pentru o anumită sinonimie morfologică – stilul nominal, vocabularul senzorial sau pictural – și sintaxică – frazeele nominale, eliptice, ,,frazele desen” sau concentrice – l-a ajutat să-și picteze impresiile asupra societății franceze contemporane intr-un univers literar impresionist, rezultatul spiritului său enciclopedic, al ,,broderiei” sale, de care Zola nu a vorbit niciodată. Marile sale tablouri impresioniste, inspirate din ,,natură” și sintetizate de noi sub forma unui copac, sugestiv pentru cronotopia care îl caractrizează, impune reconsiderarea creatorului lor, Émile Zola, și clasarea sa și sub semnul impresionismului.

L’étude montre la manière dans laquelle Émile Zola, l’homme des intuitions modernes, comme son père, esprit novateur, pareil à celui-ci, mais ,,l’écrivain le plus dénigré’’, a exprimé sa vision personnelle sur le monde par une poétique impressionniste basée sur la transposition de l’art de peindre dans le domaine de l’art d’écrire. Zola a peint, dans trois grands tableaux impressionnistes, les couleurs et le frémissement de la nature, la vie et les sensations du moment ressenties sous l’influence du milieu dans lequel il a vécu et a écrit. On y fait voir aussi le rôle actif joué par le grand écrivain dans le mouvement artistique impressionniste, la signification du mot ,,naturaliste’’ dans la vision de celui-ci.L’option de Zola pour certaines stratégies et procédés spécifiques, pour une certaine synonymie morphologique – le style nominal, le vocabulaire sensoriel ou pictural – et syntaxique – les phrases nominales, elliptiques, ,,les phrases dessins’’ou concentriques – l’a aidé à peindre ses impressions sur la société francaise contemporaine dans un univers littéraire impressionniste, le résultat de son esprit encyclopédique, de sa ,,broderie’’, dont Zola n’a jamais parlé. Ses grands tableaux impressionnistes, inspirés de ,,la nnotopie qui le caractérise, impose la réconsidération de leur créateur, Émile Zola, et son classement sous le signe de l’impressionnisme, aussi.