Actualitatea. Practica pedagogică a studenţilor reprezintă o componentă importantă a formării profesionale iniţiale, obiectivul prioritar fiind punerea în practică a achiziţiilor educaţionale acumulate pe parcursul anilor de studii la facultate. În cadrul acestui stagiu de profil, prin organizarea şi desfăşurarea activităţilor didactice şi extracurriculare, studentul demonstrează gradul dezvoltării competenţelor profesionale. Este importantă depistarea, în cadrul stagiului de practică, a lacunelor în pregătirea viitorilor profesori de educaţie fizică, care, ulterior, urmează a fi înlăturate. Scopul cercetării: depistarea, sistematizarea şi analiza dificultăţilor cu care se confruntă studenţii în timpul practicii pedagogice. Metodele de cercetare: metoda analizei conţinutului, observaţia pedagogică, conversaţia, analiza. Constatări şi rezultate. Cercetarea s-a desfăşurat în cadrul stagiilor de practică pedagogică a studenţilor anilor III şi IV ai Facultăţii de Pedagogie a Universităţii de Stat de Educaţie Fizică şi Sport. Studiului au fost supuse agendele practicanţilor, proiectele didactice ale lecţiilor de educaţie fizică şi antrenamentelor sportive elaborate de către aceştia, precum şi procesul de organizare şi desfăşurare a diverselor activităţi didactice şi sportive realizate de către viitorii profesori cu elevii de diferite vârste (clase). O atenţie deosebită s-a acordat corectitudinii elaborării proiectelor didactice, comunicării ca proces de transmitere şi evaluare a cunoştinţelor elevilor, dar şi ca procedeu de organizare şi dirijare a activităţii lor. Un alt aspect important al studiului a constat în examinarea calităţii demonstrării, de către studenţii-practicanţi, a tehnicii exerciţiilor fizice, acţiunilor motrice etc. Rezultatele obţinute în cadrul studiului întreprins indică rezerve nevalorificate în aspectele menţionate ale pregătirii profesionale a studenţilor-practicanţi. Referitor la completarea agendei și elaborarea proiectelor didactice, printre lacunele de bază se evidenţiază următoarele: formularea superficială şi, deseori, nefinalizarea frazelor; cunoaşterea slabă a terminologiei pedagogice, în general, şi a terminologiei educaţiei fizice şcolare, în special; dozarea formală a efortului fizic, care nu corespunde complexităţii exerciţiului fizic şi vârstei elevilor şi, deseori, lipsa indicaţiilor metodice vizavi de exerciţiile, acţiunile motrice planificate. Asistarea la activităţile didactico-sportive desfăşurate de studenţi demonstrează că cele mai multe lacune ţin de comunicare. Studenţii nu sunt antrenaţi suficient la acest capitol, fapt care reduce intensificarea comunicării cu elevii. Lasă mult de dorit dicţia şi tonalitatea vorbirii, labilitatea expunerii informaţiei adresate elevilor. Privitor la demonstrarea exerciţiilor fizice de către practicanţi, s-a constatat că aceştia comit greşeli ce ţin de corectitudinea tehnicii sportive în executarea procedeelor, acţiunilor şi combinaţiilor motrice. Demonstrarea exerciţiilor fizice de către studenţii-practicanţi deseori nu serveşte pentru elevi un model tehnic corect. Concluzii şi recomandări. Analiza informaţiilor achiziţionate în urma studiului întreprins relevă faptul că lacunele de bază în formarea profesională iniţială a studenţilor-practicanţi ţin de trei aspecte: 1) documentarea superficială, ca și conţinut, a propriei activităţi; 2) comunicarea ineficientă cu elevii în timpul lecţiilor de educaţie fizică şi al antrenamentelor sportive (explicaţiile, enunţurile, mesajele verbale nu au un impact formativ, mobilizator asupra elevilor); 3) demonstrarea exerciţiilor fizice de către studenţi nu întotdeauna servește drept model pentru elevi, reflectând gradul redus al dezvoltării calităţilor motrice ale acestora. Pentru lichidarea lacunelor menţionate mai sus recomandăm implicarea mai activă a studenților în diferite traininguri, concursuri etc., dar şi intensificarea activităţii de autoinstruire.