În articolul „Eternizarea şi muzeificarea eroilor Primului Război Mondial în Basarabia (1914-1940), autoarea prezintă modalităţile de glorificare şi înveşnicire a eroismului soldatului basarabean din anii războiului. Cadrul cronologic al subiectului cuprinde anii 1914-1940, cu două etape distincte – 1914-1918 şi 1919-1940. Prima etapă este caracterizată printr-o mişcare amplă de eternizare a memoriei faptelor vitejeşti ale soldatului, promovată de diverse asociaţii şi societăţi obşteşti, prin construirea de monumente-cruci, prin instalarea unor plăci comemorative, prin lansarea apelului de a colecta documente şi obiecte de război pentru un viitor muzeu militar. A doua etapă se deosebeşte printr-o mişcare de proporţii, promovată nu numai de organizaţiile obşteşti dar şi de statul român, pentru eternizarea şi muzeificarea faptelor eroilor războiului. Această mişcare se transformă, de fapt, într-o politică culturală a statului, promovată permanent şi consecvent. În această perioadă, aproape în toate localităţile Basarabiei, sunt construite monumente consacrate războiului, dar nu a fost deschisă o filială a Muzeului Militar Naţional din Bucureşti şi nici nu afost înfiinţată o instituţie muzeală militară, deşi în favoarea ei s-a pronunţat societatea civilă, au fost adoptate legi. În anii 1914-1940, atât regimul ţarist cât şi Guvernul României au întreprins măsuri pentru eternizarea şi muzeificarea faptelor de vitejie ale soldatului basarabean,construind monumente, deschizând cimitire ale eroilor, aprobând legi în sprijinul organizării de aşezăminte muzeale. În ciuda tuturor realizărilor în această politică, Basarabia a fost văduvită de o instituţie muzeală cu profilistorico-militar.