Osteoartrita (OA) provoacă dureri și inflamații articulare la pacienții afectați și este cea mai frecventă patologie articulară în lume. Scopul lucrării. Studierea severității afectării articulare la femei cu OA în perioada menopauzei. Metode: Studiul observațional, caz-control 107 femei diagnosticate cu OA divizate în 3 grupe conform vârstei. S-a apreciat tabloul clinic, indicii antropometrici, intensitatea durerii conform SVA. Concomitent a fost apreciat nivelul estradiolului seric. Toate datele au fost analizate statistic. Rezultate: Femeile incluse in studiu au fost divizare după vîrstă în 3 grupe 30-45 ani – 33,1%, 45-60 ani – 35,5%, peste 60 ani – 31,3%. Riscul de OA s-a mărit cu creștera IMC - 29,13± 6,2 [31,08-24,83] vs. 25,74± 3,2 [29,38-24,51] kg/m². Iar IMC abnormal a fost depistat mai des in menopauza față de perioada fertilă, (p<0,05). Nivelurile de estradiol conform grupurilor de vârsă: perioada ferilă – 615 ± 315 [97,3 – 1248,7], perimenopauză – 341 ± 197 [7,9 – 362] și postmenopauză– 28 ± 87 [3,2 – 165] pmol/L. Scăderea nivelului estrogenilor a corelat pozitiv cu durata redorii de inactivitate și astenie musculară, (r= 0,38, p<0,05). Concluzie: Această analiză oferă un anumit sprijin cert al ipotezei că deficitul de estrogen poate crește riscul de progresie a OA și intensificarea manifestărilor clinice a acesteia.