Hands are a model of excellence in that we are able to control such a wide variety of movement. This complex mechanism is used both to be able to grasp and control objects and things of all sizes in the environment, but also to be able to carry out creative and practical activities. The hand is the terminal segment of the upper limb with which we perform a variety of practical and creative actions. The shoulder, arm and forearm are used to position the hand so that these actions are performed with maximum efficiency and effectiveness. The scaphoid bone is the most laterally located bone of the first row of carpal bones and more than 75% of its surface is covered by articular cartilage. It is shaped like a ‘boat’ and anatomically divided into 3 regions: the proximal pole, the scaphoid body and the distal pole. Fractures and dislocations of the carpal bones can cause major limitations in hand function. Treating these fractures can be a real challenge for both the surgeon and the physiotherapist. Joint stiffness is a common sequelae, so functional recovery should be started as soon as possible after the fracture has stabilised. The treatment of scaphoid fractures is determined by the direction of the fracture origin, whether the fracture is displaced or non-displaced, and the patient’s socio-economic and professional background. The exact mechanism of how scaphoid fractures occur is not fully understood. Most often fractures are caused by a fall trauma to the upper limb, i.e. the hand which is in a position of extension and radial deviation. A key point of recovery is the physiotherapist-patientdoctor relationship. The physiotherapist must have a constant dialogue with the doctor. They form a team, where the patient is the common focus and decisions taken together will lead to recovery of function in the shortest possible time.

Mâinile sunt un model de excelenţă prin faptul că suntem capabili să controlăm o varietate atât de largă a mişcării. Acest aparat complex este utilizat atât pentru a putea apuca şi controla obiecte şi lucruri de toate mărimile din mediului înconjurător, dar și pentru a putea desfăşura activităţi creative şi practice. Mâna este segmentul terminal al membrului superior cu ajutorul căruia realizăm o varietate de acțiuni practice și creative. Umărul, brațul și antebrațul au rolul de a poziționa mâna astfel încât aceste acțiuni să se realizeze cu eficiență și eficacitate maxime. Osul scafoid este osul de la nivelul primului rând de oase carpiene situat cel mai lateral, iar mai mult de 75% din suprafața sa este acoperită de cartilaj articular. Are forma unei „bărci”, iar din punct de vedere anatomic este împărțit în 3 regiuni: polul proximal, corpul scafoidului și polul distal. Fracturile și luxațiile oaselor carpiene pot determina limitări majore ale funcției mâinii. Tratarea acestor fracturi poate fi o adevărată provocare atât pentru chirurg, cât și pentru fizioterapeut. Redoarea articulară este o sechelă frecventă, de aceea în timpul cel mai scurt după obținerea stabilității la nivelul fracturii trebuie începută recuperarea funcțională. Tratamentul fracturilor de scafoid este stabilit în funcție de direcția focarului de fractură, dacă fractura este cu deplasare sau nu, dar și de contextul socio-economic și profesional al pacientului. Mecanismul exact de producere al fracturilor de scafoid nu este pe deplin înțeles. De cele mai multe ori fracturile se produc printr-un traumatism prin cădere pe membrul superior, respectiv pe mâna ce este într-o poziție de extensie și deviație radială. Un punct cheie al recuperării este reprezentat de relația fizioterapeut-pacient-medic specialist. Fizioterapeutul trebuie să aibă un dialog constant cu medicul specialist. Aceștia formează o echipă, în centrul căreia pacientul este punctul comun, iar deciziile luate împreună vor conduce la recuperarea funcției în cel mai scurt timp.