Hotărârea judecătorească, deși constituie instrumentul fundamental aflat la dispoziția justițiabilului, menit să-i garanteze acestuia drepturile încălcate și interesele lezate, totuși nu întotdeauna oferă acestuia un răspuns corect și integral la capetele de cerere înaintate. Erorile comise de instanță însă pot fi înlăturate pe diverse căi, unele din ele având un caracter mai grav – în ordinea căilor de atac, altele însă, care nu vizează fondul cauzei, pot fi înlăturate chiar de către instanța care a pronunțat hotărârea lacunară. Anume cea din urmă situație constituie subiectul de dezbatere a acestui articol, fiind abordată chestiunea nerespectării uneia din cerințele fundamentale ale hotărârii judecătorești, și anume deplinătatea hotărârii. Or, soluția în acest caz este, după cum prevede legiuitorul în art.250 al Codului de procedură civilă, solicitarea unei hotărâri suplimentare. În rezultatul analizei acestei instituții am identificat care sunt cerințele înaintate față de o hotărâre judecătorească, efectele emiterii unei hotărâri ce nu întrunește condiția deplinătății, particularitățile procedurii emiterii hotărârii suplimentare și lacunele constatate în practica judiciară, temeiurile care constituie fundamentul acestei hotărâri, precum și unele posibile soluții pentru carențele depistate.

The court decision, although it is the fundamental instrument at the disposal of the litigant, designed to guarantee him the rights violated and the interests harmed, does not always provide him with a correct and full answer at the ends of the claim submitted. However, the errors committed by the court can be removed in various ways, some of them being more serious – in order of appeals, others, which do not concern the merits of the case, can be removed by the court itself that issued the lacunar decision. The latter is the subject of debate on this article, the question of non-compliance with one of the fundamental requirements of the judgment, namely the completeness of the judgment, or the solution in this case being, as the legislator provides in Article 250 of the Code of Civil Procedure, the request for a supplementary decision. As a result of the analysis of this institution, we identified the requirements submitted to a court decision, the effects of issuing a decision that does not meet the condition of completeness, the peculiarities of the procedure for issuing the supplementary decision and the gaps found in the judicial practice, the grounds that form the basis of this decision, as well as some possible solutions for the deficiencies detected.