Prezentul articol explorează legătura dintre limbaj și gândire. Se observă că această prevedere permite limbajului să îndeplinească funcții comunicative și cognitive: limbajul nu numai transmite judecăți sau mesaje despre obiecte și fenomene ale lumii exterioare, ci și organizează cunoștințele noastre despre această lume într-un anumit fel, împărțindu-le și fixându-le în minte. Astfel, limbajul, pe de o parte, este un mijloc de exprimare a gândirii, iar pe de altă parte, un instrument de formare a acesteia. În plus, se subliniază legătura cu semiotica: după Gottfried Wilhelm Leibniz, „nimănui nu trebuie să se teamă că observarea semnelor ne va îndepărta de lucruri: dimpotrivă, ne conduce la esența lucrurilor”

The given article highlights the connection between language and thinking. It is noted that this position allows the language to perform communicative and cognitive functions: the language not only conveys judgments or messages about objects and phenomena of the external world, but also organizes our knowledge about this world in a certain way, dividing and fixing them in the mind. Thus, language, on the one hand, is a means of expressing thought, and on the other, a tool for its formation. In addition, the connection with semiotics is emphasized: according to Gottfried Wilhelm Leibniz, "no one should be afraid that observations of signs will lead us away from things: on the contrary, it leads us to the essence of things"1