Articolul precedent |
Articolul urmator |
88 0 |
SM ISO690:2012 PALANCIUC, Maria, JUBÎRCA, Svetlana, TAMAZLICAR, Cristina. Displazia placentară mezenchimală. In: Cercetarea în biomedicină și sănătate: calitate, excelență și performanță, Ed. 1, 18-20 octombrie 2023, Chişinău. Chișinău, Republica Moldova: 2023, p. 607. ISSN 2345-1476. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Cercetarea în biomedicină și sănătate: calitate, excelență și performanță 2023 | ||||||
Conferința "Cercetarea în biomedicină și sănătate: calitate, excelență și performanță" 1, Chişinău, Moldova, 18-20 octombrie 2023 | ||||||
|
||||||
Pag. 607-607 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Rezumat | ||||||
Introducere. Displazia placentara mezenchimala (PMD) este o patologie vasculară a placentei, in care se atestă apariția schimbărilor molare chistice și placentomegaliei. Conform datelor literaturii, această patologie se asociază cu multiple anomalii fetale, adesea având prognostic rezervat. Scopul lucrării. Prezentarea unui caz clinic de displazie placentara mezenchimală, care releva factorii ce influențează tactica de conduită ulterioară în sarcină. Material și metode. Datele anamnestice, clinice și paraclinice au fost prelevate din fișa medicală. Pacienta a fost investigata prin examen ecografic, dozarea B-HCG și cariotiparea fătului. A fost revizuită literatura de specialitate. Rezultate. Gravidă aflată la a doua sarcină, a doua naștere, s-a adresat la termenul de 14 săptămâni amenoree pentru o consultație la Institutul Mamei și Copilului. La examenul ecografic s-a confirmat prezența unei sarcini uterine monofetale viabile, dar si placentomegalie si multiple chisturi placentare pe 1/3 din suprafața placentei. Concluzia ecografica: sarcină uterina monofetala in evoluție 14 săptămâni, mola hidatiforma parțială. Markeri pentru aberații cromozomiale și alte anomalii de dezvoltare a fătului nu au fost depistate. Nivelul de Beta-HCG s-a inclus in limitele normei. Astfel, s-a decis de a continua sarcina cu o monitorizare riguroasă. La termenul de 39 săptămâni a debutat travaliu spontan, însă s-a complicat cu DPPNI, astfel prin operație cezariană urgenta a fost extras un făt de sex masculin. Perioada postoperatorie a decurs fără complicații. La examenul histopatologic s-a confirmat diagnosticul de displazie mezenchimala placentara. Concluzii. Conduita sarcinii la gravidele cu displazie mezenchimala placentara depinde de nivelul seric de B-HCG, lipsa sau prezența malformațiilor fetale. Diagnosticul definitiv poate fi stabilit doar la examenul morfopatologic al pacientei. |
||||||
Cuvinte-cheie Displazie mezenchimala placentara, examen histopatologic., Placental mesenchymal dysplasia, histopathological examination. |
||||||
|