Introducere. În pofida utilizării terapiilor de reperfuzie în ultimele ani, infarctul miocardic acut (IMA) rămâne în continuare cea mai frecventă cauză de moarte în lume. Ecocardiografia este o metoda de diagnostic simplă, rapidă și neinvazivă care poate oferi informații importante despre localizarea, amploarea procesului ischemic și consecințele acestuia, Fracție de ejecție a ventriculului stâng (FEVS) este un parametru ecocardiografic veridic care permite aprecierea funcției sistolice și stratificarea riscului la pacienți după IMA. Scopul lucrării. Evaluarea parametrilor clinici și paraclinici care influențează funcția sistolică miocardului evaluată la ecocardiografie la pacienți după infarct miocardic acut cu elevarea segmentului ST. Material și metode. Datele anamnestice, clinice și paraclinice au fost prelevate din fișele medicale. Pacienții au fost investigați prin electrocardiografie, ecografie și coronaroangiografie. Rezultate. În grupa de vârsta < 60 ani FEVS a constituit 50,20%, în grupa de vârsta 60-69 de ani – valoarea medie estimată a fost 46,34%, în grupa 70-79 de ani – 45,5% și la pacienții vârstnici care a avut vârsta >80 de ani – 43,83%. Valoarea medie a FEVS în rândul pacienților cu IMA transmural anterior – 44.13% a fost mai mică decât cea a pacienților cu IMA transmural postero-inferior – 49,30%. Pacienții cu afectarea monovasculară au avut FEVS mediu 49,53%,în timp ce cei cu afectare bicoronariană și tricoronariană au avut 45,52% și 45,5% respectiv. Cea mai mică valoarea FEVS a fost înregistrată la ocluzia LAD - 45,21%, în caz de ocluzia RCA valoarea medie FEVS a constatat 47,55%, la pacienții cu ocluzia ACX – 48,69%. Concluzii. Putem concluziona ca valorile scăzute a FEVS la pacienți după infarct miocardic cu elevarea segmentului ST sunt asociate cu vârsta înaintată a pacienților, IM anterior, afectarea multicoronariană, ocluzia LAD.

Background. Despite the use of reperfusion therapies in recent years, acute myocardial infarction (AMI) remains the most common cause of death in the world. Echocardiography is a simple, fast, and non-invasive diagnostic method that can provide important information about the location, extent of the ischemic process and its consequences. Left ventricular ejection fraction (LVEF) is a veridical echocardiographic parameter that allows assessment of systolic function and risk stratification in patients after AMI. Objective of the study. Evaluation of clinical and paraclinical parameters influencing myocardial systolic function assessed by echocardiography in patients after acute ST-segment elevation myocardial infarction. Material and methods. Anamnestic, clinical and paraclinical data were taken from the medical databases. Patients were investigated by electrocardiography, echocardiography, and coronary angiography. Results. In the age group < 60 years, LVEF constituted 50.20%, in the age group 60-69 years – the estimated average value was 46.34%, in the group 70-79 years – 45.5% and in patients who were >80 years old – 43.83%. The mean value of LVEF among patients with anterior transmural AMI – 44.13% was lower than that of patients with postero-inferior transmural AMI – 49.30%. Patients with monovascular disease had an average LVEF of 49.53%, while those with bicoronary and tricoronary disease had 45.52% and 45.5%, respectively. The lowest LVEF value was recorded for LAD occlusion - 45.21%, in case of RCA occlusion the average LVEF value was 47.55%, in patients with ACX occlusion – 48.69%. Conclusions. We can conclude that low LVEF values in patients after myocardial infarction with ST-segment elevation are associated with advanced age of patients, anterior MI, multicoronary involvement, LAD occlusion.