Profilarea moleculară și gena tp53 în limfomul difuz cu celule b mari
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
177 1
Ultima descărcare din IBN:
2024-05-28 19:18
SM ISO690:2012
NEGARA, Ivan, GALEA-ABDUȘA, Daniela, MĂRIȚOI, Tatiana, TOMULEASA, Ionuț-Ciprian. Profilarea moleculară și gena tp53 în limfomul difuz cu celule b mari. In: Cercetarea în biomedicină și sănătate: calitate, excelență și performanță, Ed. 1, 18-20 octombrie 2023, Chişinău. Chișinău, Republica Moldova: 2023, p. 274. ISSN 2345-1476.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Cercetarea în biomedicină și sănătate: calitate, excelență și performanță 2023
Conferința "Cercetarea în biomedicină și sănătate: calitate, excelență și performanță"
1, Chişinău, Moldova, 18-20 octombrie 2023

Profilarea moleculară și gena tp53 în limfomul difuz cu celule b mari

Molecular profiling and the tp53 gene in diffuse large b-cell lymphoma


Pag. 274-274

Negara Ivan1, Galea-Abdușa Daniela1, Mărițoi Tatiana1, Tomuleasa Ionuț-Ciprian2
 
1 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu“,
2 Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu“
 
 
Disponibil în IBN: 4 ianuarie 2024


Rezumat

Introducere. Limfom difuz cu celule B mari reprezintă o neoplazie eterogenă compusă din mai multe entități biologice distincte. Mai multe studii moleculare au încercat să identifice factori prognostici și ținte de tratament potențiale. Rolul genei TP53, adesea alterată în multe malignități umane, rămâne controversat. Scopul studiului. Evaluarea progreselor actuale în subtipizarea a limfomului difuz cu celule B mari și analiza rolului patogenic și prognostic al alterărilor TP53. Material și metode. Analiza a articolelor relevante din baze de date: PubMed/MEDLINE, Cochrane Library, Web of Science. Rezultate. Mutațiile TP53 reprezintă un factor independent pentru prognostic nefavorabil și supraviețuire inferioară în limfom, cu o prevalență de aproximativ 20-25%. A fost demonstrată o îmbunătățire generală a efectului clinic și a supraviețuirii, dar nici adăugarea de rituximab, nici regimurile de chimioterapie intensificată nu au reușit să depășească efectele adverse ale mutațiilor TP53. Parametrii clinici, cum ar fi scorurile prognostice și stadiul, nu au fost asociate cu prezența alterărilor TP53. Perspectivele de tratament în cazurile cu mutații TP53 includ acționarea asupra receptorului de celulă B prin intermediul BTK și SYK, inhibiția căilor BCL2 și AKT și terapia cu celule CAR T, printre altele. Concluzii. Statutul mutațional TP53 în limfomul difuz cu celule B mari nu influențează în prezent conduita pacientului. Studii de validare suplimentare și explorarea unor abordări alternative de tratament care vizează TP53 și alte căi moleculare sunt necesare pentru a îmbunătăți rezultatele în acest subgrup.

Introducere. Limfom difuz cu celule B mari reprezintă o neoplazie eterogenă compusă din mai multe entități biologice distincte. Mai multe studii moleculare au încercat să identifice factori prognostici și ținte de tratament potențiale. Rolul genei TP53, adesea alterată în multe malignități umane, rămâne controversat. Scopul studiului. Evaluarea progreselor actuale în subtipizarea a limfomului difuz cu celule B mari și analiza rolului patogenic și prognostic al alterărilor TP53. Material și metode. Analiza a articolelor relevante din baze de date: PubMed/MEDLINE, Cochrane Library, Web of Science. Rezultate. Mutațiile TP53 reprezintă un factor independent pentru prognostic nefavorabil și supraviețuire inferioară în limfom, cu o prevalență de aproximativ 20-25%. A fost demonstrată o îmbunătățire generală a efectului clinic și a supraviețuirii, dar nici adăugarea de rituximab, nici regimurile de chimioterapie intensificată nu au reușit să depășească efectele adverse ale mutațiilor TP53. Parametrii clinici, cum ar fi scorurile prognostice și stadiul, nu au fost asociate cu prezența alterărilor TP53. Perspectivele de tratament în cazurile cu mutații TP53 includ acționarea asupra receptorului de celulă B prin intermediul BTK și SYK, inhibiția căilor BCL2 și AKT și terapia cu celule CAR T, printre altele. Concluzii. Statutul mutațional TP53 în limfomul difuz cu celule B mari nu influențează în prezent conduita pacientului. Studii de validare suplimentare și explorarea unor abordări alternative de tratament care vizează TP53 și alte căi moleculare sunt necesare pentru a îmbunătăți rezultatele în acest subgrup.

Cuvinte-cheie
limfom difuz cu celule B mari, TP53, factori de prognostic, clasificarea genetică.,

diffuse large b-cell lymphoma, TP53, prognostic factors, genetic classification.

DataCite XML Export

<?xml version='1.0' encoding='utf-8'?>
<resource xmlns:xsi='http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance' xmlns='http://datacite.org/schema/kernel-3' xsi:schemaLocation='http://datacite.org/schema/kernel-3 http://schema.datacite.org/meta/kernel-3/metadata.xsd'>
<creators>
<creator>
<creatorName>Negara, I.</creatorName>
<affiliation>Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu“, Moldova, Republica</affiliation>
</creator>
<creator>
<creatorName>Galea-Abdușa, D.I.</creatorName>
<affiliation>Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu“, Moldova, Republica</affiliation>
</creator>
<creator>
<creatorName>Mărițoi, T.</creatorName>
<affiliation>Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu“, Moldova, Republica</affiliation>
</creator>
<creator>
<creatorName>Tomuleasa, I.</creatorName>
<affiliation>Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu“, România</affiliation>
</creator>
</creators>
<titles>
<title xml:lang='ro'>Profilarea moleculară și gena tp53 &icirc;n limfomul difuz cu celule b mari</title>
</titles>
<publisher>Instrumentul Bibliometric National</publisher>
<publicationYear>2023</publicationYear>
<relatedIdentifier relatedIdentifierType='ISBN' relationType='IsPartOf'></relatedIdentifier>
<subjects>
<subject>limfom difuz cu celule B mari</subject>
<subject>TP53</subject>
<subject>factori de prognostic</subject>
<subject>clasificarea genetică.</subject>
<subject>diffuse large b-cell lymphoma</subject>
<subject>TP53</subject>
<subject>prognostic factors</subject>
<subject>genetic
classification.</subject>
</subjects>
<dates>
<date dateType='Issued'>2023</date>
</dates>
<resourceType resourceTypeGeneral='Text'>Conference Paper</resourceType>
<descriptions>
<description xml:lang='ro' descriptionType='Abstract'><p>Introducere. Limfom difuz cu celule B mari reprezintă o neoplazie eterogenă compusă din mai multe entități biologice distincte. Mai multe studii moleculare au &icirc;ncercat să identifice factori prognostici și ținte de tratament potențiale. Rolul genei TP53, adesea alterată &icirc;n multe malignități umane, răm&acirc;ne controversat. Scopul studiului. Evaluarea progreselor actuale &icirc;n subtipizarea a limfomului difuz cu celule B mari și analiza rolului patogenic și prognostic al alterărilor TP53. Material și metode. Analiza a articolelor relevante din baze de date: PubMed/MEDLINE, Cochrane Library, Web of Science. Rezultate. Mutațiile TP53 reprezintă un factor independent pentru prognostic nefavorabil și supraviețuire inferioară &icirc;n limfom, cu o prevalență de aproximativ 20-25%. A fost demonstrată o &icirc;mbunătățire generală a efectului clinic și a supraviețuirii, dar nici adăugarea de rituximab, nici regimurile de chimioterapie intensificată nu au reușit să depășească efectele adverse ale mutațiilor TP53. Parametrii clinici, cum ar fi scorurile prognostice și stadiul, nu au fost asociate cu prezența alterărilor TP53. Perspectivele de tratament &icirc;n cazurile cu mutații TP53 includ acționarea asupra receptorului de celulă B prin intermediul BTK și SYK, inhibiția căilor BCL2 și AKT și terapia cu celule CAR T, printre altele. Concluzii. Statutul mutațional TP53 &icirc;n limfomul difuz cu celule B mari nu influențează &icirc;n prezent conduita pacientului. Studii de validare suplimentare și explorarea unor abordări alternative de tratament care vizează TP53 și alte căi moleculare sunt necesare pentru a &icirc;mbunătăți rezultatele &icirc;n acest subgrup.</p></description>
<description xml:lang='en' descriptionType='Abstract'><p>Introducere. Limfom difuz cu celule B mari reprezintă o neoplazie eterogenă compusă din mai multe entități biologice distincte. Mai multe studii moleculare au &icirc;ncercat să identifice factori prognostici și ținte de tratament potențiale. Rolul genei TP53, adesea alterată &icirc;n multe malignități umane, răm&acirc;ne controversat. Scopul studiului. Evaluarea progreselor actuale &icirc;n subtipizarea a limfomului difuz cu celule B mari și analiza rolului patogenic și prognostic al alterărilor TP53. Material și metode. Analiza a articolelor relevante din baze de date: PubMed/MEDLINE, Cochrane Library, Web of Science. Rezultate. Mutațiile TP53 reprezintă un factor independent pentru prognostic nefavorabil și supraviețuire inferioară &icirc;n limfom, cu o prevalență de aproximativ 20-25%. A fost demonstrată o &icirc;mbunătățire generală a efectului clinic și a supraviețuirii, dar nici adăugarea de rituximab, nici regimurile de chimioterapie intensificată nu au reușit să depășească efectele adverse ale mutațiilor TP53. Parametrii clinici, cum ar fi scorurile prognostice și stadiul, nu au fost asociate cu prezența alterărilor TP53. Perspectivele de tratament &icirc;n cazurile cu mutații TP53 includ acționarea asupra receptorului de celulă B prin intermediul BTK și SYK, inhibiția căilor BCL2 și AKT și terapia cu celule CAR T, printre altele. Concluzii. Statutul mutațional TP53 &icirc;n limfomul difuz cu celule B mari nu influențează &icirc;n prezent conduita pacientului. Studii de validare suplimentare și explorarea unor abordări alternative de tratament care vizează TP53 și alte căi moleculare sunt necesare pentru a &icirc;mbunătăți rezultatele &icirc;n acest subgrup.</p></description>
</descriptions>
<formats>
<format>application/pdf</format>
</formats>
</resource>