Articolul reflectă problematica rezilienței cadrelor didactice din perspectivă individuală și organizațională. Sunt analizate definiții ale rezilienței după diferiți autori, sunt descriși factorii individuali, sociali și contextuali ce influențează reziliența în procesul de transfer al inovațiilor pedagogice, sunt analizate și interpretate cantitativ și calitativ rezultatele aplicării Scalei reduse a rezilienței. Pentru deținerea acestei calități, este necesar de a dezvolta la profesori comportamente ce presupun pasiune pentru cercetare, inovare, învățare pe parcursul vieții; abilități excelente de comunicare și ascultare; capacitatea de adaptare la schimbări și la nevoile de învățare ale elevilor; abilități de evaluare a situației educaționale, a procesului didactic și a produselor învățării.

The article reflects the issue of resilience among teachers from an individual and organizational perspective. The author analyses definitions of resilience by various authors, as well as the individual, social, and contextual factors influencing resilience in the process of transferring pedagogical innovations. The quantitative and qualitative results of applying the Reduced Resilience Scale are also analyzed and interpreted. The author emphasizes that, in order to possess this quality, teachers need to develop behaviors that involve a passion for research, innovation, lifelong learning, and teaching. Excellent communication and listening skills, adaptability to change and to the learning needs of students, as well as assessment and feedback skills regarding the educational situation, the teaching process, and learning products are also necessary