Cooperarea internațională presupune alinierea eforturilor statelor în soluționarea unei probleme sau atingerea unor obiective recunoscute de comun ca fiind importante. Prin prisma dreptului internațional mediului, se evidențiază câteva domenii masive de cooperare, precum protecția mediului și combaterea schimbărilor climatice. Aceste două domenii adesea sunt examinate concomitent, însă elementele conceptuale ale domeniului „schimbări climatice” sunt diferite ca esență de cele ale domeniului „protecția mediului”. Dacă protecția mediului vizează acțiuni locale, practice și tangibile asupra îmbunătățirii vizibile a stării unor resurse concrete cum ar fi cele acvatice (un rîu, izvor, lac) sau silvice (pădure, sector de perdea forestieră, spațiu verde), unde informația este deschisă pentru a fi preluată de către beneficiar la prima sursă, atunci schimbările climatice vizează acțiuni globale, ideologice și financiare asupra îmbunătățirii stării vremii per general, analizate teoretic și raportate de instituții specifice, unde informația este controlată și transmisă către beneficiari. Tot mai des se înregistrează discuții la nivel înalt cu privire la măsurile de combatere a schimbărilor climatice, ceea ce implică un grad sporit de interes pentru formalizarea rezultatelor acestor discuții în pachete de politici publice. Atingerea unanimității științific-practice asupra cauzelor schimbărilor climatice precedă în mod imperativ eforturile de a genera soluții cu privire la modalitățile de combatere a schimbărilor climatice. Cu toate acestea, observăm o cristalizare a politicilor internaționale de combatere a schimbărilor climatice în care nu se regăsesc examinate variabilele de bază a acestor fenomene. În primul rând, este omis (a) rolul și mai ales estimarea impactului activității solare asupra temperaturii pe suprafața pământ (factorul natural), și (b) rolul tehnologiilor de modificare a vremii ca factor antropic. Până acum, rapoartele internaționale care constituie baza de referință pentru formularea politicilor publice au inclus în analiză doar factorul antropic cumulativ – sectorul economic ca producător și omul de rând ca consumator, elemente care, prin efectul său cumulativ, oferă posibilitatea de a aplica legitatea economiei de scară în cazul introducerii instrumentelor financiare (eficientizarea eforturilor de monetizare în baza activității actorilor). Recunoașterea impactului activității solare asupra temperaturii aerului la suprafața pământului, nu ar valida colectarea de taxe suplimentare pentru combaterea temperaturii aerului / schimbărilor climatice. Recunoașterea impactului tehnologiilor de modificare a vremii de asemenea nu ar valida utilizarea instrumentelor de forță asupra consumatorilor simpli ci ar reorienta atenția publicului asupra actorilor care dețin și aplică astfel de tehnologii. În acest articol se ridică întrebări de ordin conceptual cu privire la modul de reflectare a tehnologiilor de modificare a vremii în politicile internaționale publice.

International cooperation implies aligning the efforts of states in solving a problem or achieving objectives commonly recognized as important. Through the lens of international environmental law, several massive areas of cooperation stand out, such as environmental protection and combating climate change. These two fields are often examined simultaneously, but the conceptual elements of the „climate change” field are essentially different from those of the „environmental protection” field. If environmental protection aims at local, practical and tangible actions on the visible improvement of the state of concrete resources such as aquatic (a river, spring, lake) or forestry (forest, forest canopy sector, green space), where the information is open to be collected by the beneficiary at the first source, then climate change aims at global, ideological and financial actions on improving the state of the weather generally, analysed in a theoretical manner and reported by specific institutions, where the information is controlled and transmitted to the beneficiaries. There are more and more high-level discussions on measures to combat climate change, which implies an increased degree of interest in formalizing the results of these discussions into public policy packages. Achieving scientific-practical unanimity on the causes of climate change imperatively precedes efforts to generate solutions on how to combat climate change. However, we observe a crystallization of international policies to combat climate change in which the basic variables of these phenomena are not examined. First, it omits (a) the role and especially the estimation of the impact of solar activity on the temperature on the earth’s surface (the natural factor), and (b) the role of weather modification technologies as an anthropic factor. Until now, the international reports that constitute the reference basis for the formulation of public policies have included in the analysis only the cumulative anthropic factor - the economic sector as a producer and the common man as a consumer, elements that, through their cumulative effect, offer the possibility to apply the legitimacy of the economy of scale in the case of the introduction of financial instruments (the efficiency of monetization efforts based on the actors’ activity). Recognizing the impact of solar activity on the air temperature at the surface of the earth, would not validate the collection of additional taxes to combat air temperature / climate change. Acknowledging the impact of weather-modifying technologies would also not validate the use of instruments of force on ordinary consumers but would instead refocus public attention on the actors who possess and apply such technologies. This article raises conceptual questions about how to reflect weather modification technologies in international public policies.