Imunodeficiența comună variabilă (CVID) este cel mai frecvent grup simptomatic de imunodeficiențe primare (IDP). Aceasta se caracterizează prin scăderea IgG și IgA sau IgM, răspuns anticorpic specific scăzut sau absent sau răspuns anticorpic redus la vaccinare și excluderea altor cauze de hipogamaglobulinemie. Pacienții cu CVID au în mod obișnuit infecții sinopulmonare, dar peste jumătate se confruntă cu alte complicații, inclusiv autoimunitate, boală pulmonară interstițială, hiperplazie limfoidă, boală inflamatorie intestinală, hiperplazie nodulară regenerativă a ficatului, leziuni granulomatoase sau malignitate. Heterogenitatea clinică, combinată cu o vârstă variabilă la debut, sugerează că acest sindrom este un grup de entități clinice cauzate de o serie de defecte genetice distincte. Un diagnostic precoce este esențial pentru prevenirea complicațiilor cronice.

Common variable immunodeficiency (CVID) is the most common symptomatic group of known primary immunodeficiency (PID) syndromes. This diagnosis is characterized by decreased IgG and either low IgA or IgM, absent or deficient specific antibody responses to infection or vaccination, and exclusion of other causes of hypogammaglobulinemia. Patients with CVID commonly have a history of sinopulmonary infections, but over half experience other complications, including autoimmunity, interstitial lung disease, lymphoid hyperplasia, inflammatory bowel disease, nodular regenerative hyperplasia of the liver, granulomatous infiltrations, or malignancy. The clinical heterogeneity, combined with a variable age of onset, suggests that this syndrome is a collection of clinical entities caused by a number of distinct genetic defects. An earlier diagnosis is essential to prevent chronic complications.