Impactul genului de sonată în procesul de academizare a celor mai performante modele ale armonicii cromatice condiţionează importanţa temei investigate în prezentul articol. Evoluţia istorică a sonatei pentru acordeon / baian, reflectând diverse orientări stilistice şi tendinţe ale componisticii contemporane, este prezentată neuniform, fiind examinată prioritar în creația unui anumit compozitor. O mare parte a investigaţiilor sunt consacrate elucidării particularităţilor specifice ale lucrărilor compuse în perioada anilor 1970–1980 de către muzicienii ruşi şi ucraineni. Majoritatea studiilor realizate de muzicologii europeni se rezumă doar la materiale de ordin informativ (broşuri, adnotări etc.), nereuşindu-se identificarea şi formularea caracteristicilor definitorii ale sonatei în cadrul anumitor şcoli componistice.

The topicality and importance of the theme addressed in this article are determined by the extent of the phenomenon of academization of the most performing types of chromatic harmonica by adopting the traditional genres of European instrumental music, including the sonata. The historical evolution of the sonata for accordion / bayan, reflecting various stylistic orientations and trends of contemporary composition, is presented randomly, being primarily examined in the creation of a certain composer. A large part of the investigations is devoted to the elucidation of the specific peculiarities of the works composed in the period of 1970-1980 by Russian and Ukrainian musicians. Most of the studies carried out by European scholars are limited only to informative materials (brochures, annotations etc.), failing to identify and formulate the defining characteristics of the sonata within certain schools of composition.