Articolul precedent |
Articolul urmator |
![]() |
![]() ![]() |
![]() PETROV, Cristina. Influența polimorfismului genetic asupra farmacocineticii losartanului. In: Cercetarea în biomedicină și sănătate: calitate, excelență și performanță, Ed. 1, 18-20 octombrie 2023, Chişinău. Chișinău, Republica Moldova: 2023, p. 43. ISSN 2345-1476. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Cercetarea în biomedicină și sănătate: calitate, excelență și performanță 2023 | ||||||
Conferința "Cercetarea în biomedicină și sănătate: calitate, excelență și performanță" 1, Chişinău, Moldova, 18-20 octombrie 2023 | ||||||
|
||||||
Pag. 43-43 | ||||||
|
||||||
![]() |
||||||
Rezumat | ||||||
Introducere. Studiile genetice au constatat că eșecul tratamentului hipertensiunii arteriale ar putea fi determinat de variabilitatea genetică interindividuală. Polimorfismele genetice pot influența răspunsurile la tratamentul antihipertensiv, inclusiv, la blocanții receptorilor angiotensinici. Scopul studiului a constat în elucidarea influenței polimorfismului izoenzimei citocromului P-450 CYP2C9 asupra farmacocineticii losartanului. Material și metode. S-au selectat și analizat lucrările științifice din baza de date PubMed din ultimii 10 ani, ce reflectau rolul polimorfismului izoenzimei CYP2C9 în metabolizarea losartanului. Rezultate. S-a stabilit, că losartanul, un blocant al receptorilor angiotensinici sub formă de promedicament, pentru realizarea efectului antihipertensiv necesită a fi transformat în metabolit activ sub acțiunea izoenzimei CYP2C9. S-a demonstrat polimorfismul genetic al CYP2C9 prin alelele CYP2C9*2 și CYP2C9*3 cu activitate redusă (90%) ce determină o metabolizare insuficientă și un nivel redus al metabolitului activ E-3174. S-a dovedit că metabolitul activ are o afinitate mai mare pentru receptorii angiotensinici tip1 și un timp de înjumătățire mai mare. S-a arătat că și purtătorii alelelor CYP2C9*5 și CYP2C9*6 au determinat o biotransformare mai lentă a losartanului. Concluzii. Polimorfismul genetic al izoenzimelor CYP2C9*2 și CYP2C9*3 a determinat o metabolizare mai redusă a losartanului cu diminuarea concentrației metabolitului activ și, respectiv, al efectului antihipertensiv. Tratamentul antihipertensiv cu losartan, bazat pe genotip, poate optimiza controlul tensiunii arteriale și apariția reacțiilor adverse. |
||||||
|
Google Scholar Export
<meta name="citation_title" content="Influența polimorfismului genetic asupra farmacocineticii losartanului"> <meta name="citation_author" content="Petrov Cristina"> <meta name="citation_publication_date" content="2023"> <meta name="citation_collection_title" content="Cercetarea în biomedicină și sănătate: calitate, excelență și performanță"> <meta name="citation_firstpage" content="43"> <meta name="citation_lastpage" content="43"> <meta name="citation_pdf_url" content="https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/p-43_13.pdf">