Introducere. Guta, una din cele mai vechi forme de artrită cunoscută din 2640 înainte de Hristos, descrisă de Hipocrate ca „boala de netrecut”, a cunoscut în ultimii 30 de ani o creștere cu 100% a prevalenței cu circa 41,2 milioane de adulți la nivel global, ce este de 2 ori mai mare decât numărul persoanelor care trăiesc cu poliartrită reumatoidă. Scopul lucrării. Elucidarea grupelor și preparatelor antigutoase noi. Material și metode. S-au selectat și analizat articole din Pubmed în perioada 2017-2023 referitor la abordările terapiei antigutoase. Rezultate. În accesele de gută s-au studiat preparatele antiinflamatoare: inhibitorii IL-1 (anakinra, canakinumab etc.); inhibitorii caspazei (pralnacasan, emricasan); inhibitorii selectivi ai inflamazomului (dapansurtil). Pentru profilaxia și tratamentul gutei s-au elaborat: uricostatice (inhibitorii xantinoxidazeifebuxostat, topiroxostat; inhibitorii purin nucleozid fosforilazeiulodesina); uricolitice (uricaza recombinată-pegloticaza); uricosurice (inhibitorii neselectivi (arhalofenat) și selectivi (lesinurad, dotinurad, tranilast, levotofisopam) ai transportorului acidului uric; inhibitorii cotransportului sodiu-glucoză de tip 2–canagliflozina); medicamente cu mecanisme duale (arhalofenat, merbaron); preparate ce cresc excreția gastrointestinală (pioglitazona, omeprazol, astemizol, decitabina); din diverse grupe (fenofibrat, losartan, amlodipina, atorvastatina); prebiotice și probiotice; fitopreparate. Concluzii. Tratamentul antiinflamator în accesele de gută vizează inhibarea sintezei mediatorilor inflamației (prostaglandinelor, leucotrienelor) sau blocarea receptorilor citochinelor proinflamatorii, iar pentru profilaxia și tratamentul gutei se optează pentru inhibarea sintezei, intensificarea lizei sau accelerarea excreției uraților, precum și modificarea microbiotei.

Background. Gout, one of the oldest known forms of arthritis dating back to 2640 BC, was described by Hippocrates as the „insurmountable disease.” Over the past 30 years, its prevalence has increased by 100%, with 41.2 million adults worldwide affected, which is twice the number of people living with rheumatoid arthritis. Objective of the study. Elucidation of the new groups and drugs used in the treatment of gout. Material and methods. PubMed articles from 2017-2023 focusing on approaches to anti-gout therapy were selected and analyzed. Results. Anti-inflammatory preparations were studied in gout attacks: IL-1 inhibitors (anakinra, canakinumab etc.); caspase inhibitors (pralnacasan, emricasan); selective inflammasome inhibitors (dapansurtil). For the prophylaxis and treatment of gout, the following were developed: uricostatics (xanthine oxidase inhibitors - febuxostat, topiroxostat; purine nucleoside phosphorylase inhibitors - ulodesin); uricolytics (recombinant uricase - pegloticase); uricosuric (non-selective (arhalofenate) and selective (lesinurad, dotinurad, tranilast, levotofisopam) inhibitors of the uric acid transporter; sodium glucose 2 cotransport inhibitors – canagliflozin); drugs with dual mechanisms (arhalofenate, merbaron); preparations that increase gastrointestinal excretion (pioglitazone, omeprazole, astemizole, decitabine); various groups (fenofibrate, losartan, amlodipine, atorvastatin); prebiotics and probiotics; phytopreparations. Conclusion. The treatment of gout attacks focuses on anti-inflammatory strategies aimed at inhibiting the synthesis of inflammatory mediators (prostaglandins, leukotrienes) or blocking the receptors of pro-inflammatory cytokines. For the prophylaxis and treatment of gout, the approach involves inhibition of urate synthesis, enhancement of urate lysis or acceleration of urate excretion, as well as modification of the microbiome.