Rebeliunea Nogailor a avut loc la începutul verii anului 1758, iar în timpul verii-toamne, alte hoarde s-au alăturat rebelilor Edisan Nogais. Rezultatul tulburărilor dintre nogaii a fost ruinarea populației moldovenești a satelor hanului și venirea la putere în hanatul Crimeei a seraskerului Budjat Krym-Giray. Yedisanii, profitând de absența domnitorului, au lansat un atac asupra Moldovei în septembrie 1758. În perioada 14-15 septembrie, Yedisanii, cărora li s-au alăturat nogaiii hoardelor Dzhambuluk și Edickul, s-au răspândit în toată Moldova până la chiar Iași, care era numit în anale „revărsarea tătarilor”. Murza influente s-au opus deschis lui Khalim-Giray, cerând ca el să supune aceste persoane. Dar Krym-Girey și Nogai au refuzat să facă acest lucru, răspunzând că toți captivii adulți au fost uciși în timpul luptei și nu aveau mai mult de o mie de minori. Krym-Giray, devenit hanul Crimeei, nu numai că nu a returnat prizonierii, ci, dimpotrivă, a cerut întoarcerea imediată a fugarilor moldoveni din Polonia, procesul de întoarcere a durat câțiva ani și în vara anului 1760, a fost încă subiect de dispute între Moldova şi Hanatul Crimeei.

The Nogai rebellion took place at the beginning of the summer of 1758, and during the summer-autumn, other hordes would join the rebellious Edisan Nogais. The result of unrest among the Nogais was the ruin of the Moldavian population of the khan’s villages and the coming to power in the Crimean Khanate of the Budjat serasker Krym-Giray. The Yedisans, taking advantage of the absence of the ruler, launched an attack on Moldova in September 1758. As of September 14-15, the Yedisans, who were joined by the Nogais of the Dzhambulut and Edichkul hordes, spread across Moldova to the very Iasi, which was called in the annals „the overflow of the Tatars”. Influential murzas openly opposed Khalim-Giray, demanding that he subdue these persons. But Krym-Girey and the Nogais refused to do this, answering that all adult captives were killed during skirmishes, and they had no more than a thousand minors. Crimea-Giray, who became the Crimean Khan, not only did not return the prisoners, but, on the contrary, demanded the immediate return of the Moldavian fugitives from Poland, the return process dragged on for several years and in the summer of 1760, was still the subject of disputes between Moldova and the Crimean Khanate.