Valorificarea tezaurului de artă populară este una din problemele primordiale și importante atunci când epoca industrializării și digitalizării au lăsat prea puține mostre ale acestuia. Tendințele către economia verde, renașterea costumului popular și nu în ultim rând digitalizarea sunt mecanismele și acele hotare care ne permit obținerea unor rezultate relevante și actuale astăzi pentru un produs sustenabil. Costumul popular românesc ne oferă o varietate considerabilă a formei îmbrăcămintei. Studiul și redescoperirea tehnologiilor de fabricare a textilelor, studiul modelelor de croi care sunt destul de variate, diferențiind de la o zonă etnică la alta, studiul componentelor costumului popular destinat purtării în diferite anotimpuri sau perioade ale anului, studiul compunerii și simbolismului grafic oferit de elementele de garnisire ale produselor de port popular sunt principalele direcții care ne asigură nu numai păstrarea patrimoniului, dar și redescoperirea noilor trasee de dezvoltare ale designului. Analiza formei cămășii, cioarecilor, izmenelor pentru bărbați și cămășii pentru femei realizat prin utilizarea modelării digitale 3d, după metodele de croire și asamblare oferite de studiile în etnografie, realizate în secolul trecut, pentru costumul românesc, au permis evidențierea particularităților de poziționare a îmbrăcămintei pârții superioare și inferioare ale corpului. Analiza componentelor costumului popular românesc pe multiplele zone etnice și în special Țara Oltului, Ținutul Pădurenilor și Bran, alese aleatoriu, au permis identificarea proporțiilor și lungimii pârților îmbrăcămintei purtate la sf. sec. al XIX-lea și înc. sec. al XX-lea, concluzii, utilizate ulterior pentru compararea rezultatelor oferite de modelarea digitală 3d a formei cu introducerea modificărilor necesare în schemele de croire pentru o poziționare mai reușită a îmbrăcămintei.