Conservarea preventivă în cadrul MNEIN: realități, probleme și perspective
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
107 0
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
391:7.025.4(498) (1)
Îmbrăcăminte. Costume. Costume naționale. Modă. Podoabe (275)
Tehnica artei. Măiestrie în artă (38)
SM ISO690:2012
DOHOT, Mihai. Conservarea preventivă în cadrul MNEIN: realități, probleme și perspective. In: Perspective contemporane în etnologie, muzeologie şi ştiinţele naturii, Ed. Ediția 34, 25 octombrie 2023, Chişinău. Chişinău: Editura „Lexon-Prim”, 2023, Ediția XXXIV, p. 21. ISBN 978-9975-172-13-4.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Perspective contemporane în etnologie, muzeologie şi ştiinţele naturii
Ediția XXXIV, 2023
Conferința "Perspective contemporane în etnologie, muzeologie şi ştiinţele naturii"
Ediția 34, Chişinău, Moldova, 25 octombrie 2023

Conservarea preventivă în cadrul MNEIN: realități, probleme și perspective

CZU: 391:7.025.4(498)

Pag. 21-21

Dohot Mihai12
 
1 Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală,
2 Universitatea Valahia din Târgoviste
 
 
Disponibil în IBN: 31 octombrie 2023


Rezumat

Protejarea patrimoniului cultural este una din sarcinile de bază atât în instituțiile specializate cu păstrarea obiectelor de valoare, cât și ale cetățenilor care-și conștientizează rolul în societatea contemporană. Regulile consacrate în raport cu experiența nescrisă, după care se conduc muzeografii, alcătuiesc un spectru interdisciplinar deosebit de interesant și captivant al meseriei alese. Esența unei activități de succes în acest domeniu constă, în cea mai mare parte, în micile detalii ce țin în primul rând de respect, responsabilitate, ordine, atenție și perseverență în lucrul cu patrimoniul. Un domeniu cvasi-necunoscut, chiar și pentru colegii de breaslă, custozii de fonduri și curatorii de colecții rămân în Secția Patrimoniu o terra incognita. În acest sens, pe de-o parte, teoria și aspectele practice ale activității de conservator pot fi utile și domeniilor științifice conexe, pe de altă parte, este necesar un dialog continuu și un schimb de informații utile cu specialiștii din instituțiile de resort din țară și străinătate pentru rezolvarea unor situații dificile și implementarea tehnologiilor avansate în lucrul cu patrimoniul cultural mobil. Astfel, continuitatea tradiției muzeale ține și de perfecționarea metodelor de lucru pentru transmiterea experienței de lucru generațiilor viitoare, în spiritul conservării valorilor culturale mobile, fiind stabilită ca prioritate în activitatea noastră.