Natura urbană este interpretată în ecologia urbană ca infrastructură verde generatoare de bunuri şi servicii ce contribuie la bunăstarea locuitorilor şi la dezvoltarea durabilă. Funcţionarea normală a infrastructurii verzi este afectată de expansiunea urbană necontrolată. Centurile urbane sunt o soluţie de a opri expansiunea urbană, de a asigura conectivitatea infrastructurii verzi şi de a absorbi alte impacturi negative ale zonelor urbane. Lucrarea analizează exemple care relevă barierele în dezvoltarea centurilor verzi, acestea fiind în nare măsură de natură legislativă şi instituţională. Planificatorii trebuie să păstreze infrastructura verde existentă şi continuitatea sa, şi să creeze noi spaţii verzi; autorităţile locale trebuie să fie mai sensibile la dovezile ştiinţifice în favoarea infrastructurii verzi.