În comunicare mi-am propus să identific tehnicile și metodele de pregătire a materiei prime pentru vestimentația din piele și blană. În evoluția sa, meșteșugul a suportat o transformare majoră. De la un meșteșug tradițional, dobândit pe cale empirică, a inspirat și s-a transformat în industrie pentru produsele finite ale industriei ușoare. Pentru asemenea proporții de producere se folosește materia primă obținută prin cale naturală, dar și pe cale artificială. Actualmente, sunt cunoscute o multitudine de tehnici pentru prelucrarea pieilor de origine naturală. Pregătirea materiei prime poate fi posibilă prin tipuri de tăbăcire vegetală, minerală sau cu adaosuri de grăsimi și diverse substanțe sintetice sau chimice (la scară industrială de producere). Tăbăcirea sau argăsirea blănurilor se realiza prin aceleași tehnici folosite pentru tăbăcirea pieilor, diferența constând în faptul că procesul nu era definitivat prin toate etapele pregătirii pieilor, ci era oprit la nivelele primare. De asemenea, pentru tăbăcire erau utilizați mineralii de alaun, tanații vegetali și alifiile. Etapa de vârf în pregătirea blănurilor ca materie primă pentru confecții era procesul de afumare. Substanțele de aldehide din componența fumului serveau pentru conservarea blănurilor și protejarea lor de diverși dăunători. Ultimul traseu al pielii și blănii era cel al croitorului sau cusătorului. Pentru toate tipurile de vestimente se foloseau tiparele din carton gata pregătite pentru diverse modele și mărimi. Procesul croirii pielii era unul ușor de realizat, se urmărea să se folosească cât mai mult din materia primă pentru detalii mici, dar pentru produsele din blană se urmărea croirea, respectând cu strictețe direcția blănii, lungimea, culoarea. Totodată, mai multe procedee, cum ar fi: tăierea, unirea prin tiv și coaserea se realizau diferit pentru obiectele confecționate din piele și blană. Pielea fiind mai ușor de închegat, respectiv, blana cerând mai mult timp pentru definitivarea obiectului. Aceste procedee de lucru făceau ca prețul hainelor din blană să fie considerabil mai mare decât al celor din piele.