Istoriografia vieții religioase, culturale și economice a credincioșilor de rit vechi din Basarabia în anii 1918-1940 este considerabil inferioară literaturii de cercetare a diverselor aspecte din epocile anterioare. În baza publicațiilor contemporane despre trecutul satelor lipovenești (Kunicеa, Pocrovka, Staraya Dobruja, Vilcovo, Kareacica), în baza istoriilor orale ale familiilor și a materialelor de arhivă, va fi prezentată o imagine de ansamblu despre îndeletnicirile sătenilor; vor fi examinate o serie de subiecte legate de activitatea antreprenorială și socioculturală a credincioșilor de rit vechi din orașe. Structura comunitar-religioasă, capacitatea dezvoltată istoric de a se adapta la schimbarea circumstanțelor sociopolitice, obișnuința de confruntare cu autoritățile, precum și condițiile de existență mai favorabile, în comparație cu cele ale ortodocșilor de etnie rusă în cadrul statului român, au contribuit la păstrarea identității credincioșilor basarabeni de rit vechi ca o minoritate etno-religioasă aparte. Lipovenii și-au păstrat riturile ecleziastice, tradițiile populare, limba rusă, obiceiurile și au continuat să practice pescuitul, grădinăritul, agricultura, meseriile de construcții și modul de viață sezonier. Ei erau bine prezentați în sferele principale ale sectorului agrar din perioada interbelică, ocupând nișe economice bine cunoscute și având o productivitate avansată a muncii. Succesul avea la bază credința care a unit în mod inseparabil cultura materială și cea spirituală. Organizarea întregii vieți a credincioșilor de rit vechi în conformitate cu regulile religioase se exprima într-o etică economică specială. Printre principalele elemente confesionale specialiștii numesc supunerea modului de viață la regulile creștine, moralitatea strictă, modestia în viața cotidiană, sârguința, economisirea, atitudinea față de bogăție ca un serviciu social pentru comunitate. Studierea experienței economice din perioada interbelică a lipovenilor prezintă un interes deosebit în lumina formării economiei de piață în anii 1990, la realitățile căreia mulți dintre credincioșii de rit vechi din Republica Moldova au reușit să se adapteze cu succes.