Studiul își propune să prezinte analiza antropologică a unui schelet din necropola medio-bizantină de la Noviodunum-Isaccea Așezare Civilă Est (județul Tulcea, Dobrogea, România), datată în secolele XI-XIII, care prezintă o manifestare destul de rar întâlnită în literatura antropologică, denumită osteodistrofie biparietală. În linii mari, aceasta este caracterizată prin subțierea simetrică a oaselor parietale, aspect relevat cu ajutorul transluminiscenței craniului, care pune în evidență zone translucide mari, postero-medial. Unul dintre cele mai interesante aspecte este cel legat de etiologia controversată a manifestării: variantă anatomică, anomalie sau patologie? Scheletul aparține unui adult matur (42,0 ani) de sex feminin. Alte manifestări patologice identificate sunt reprezentate de depresiuni Pacchioni, câteva pierderi dentare produse antemortem, hernie intervertebrală toracală și leziuni periostitice pe tibii și peronee.

The study aims to present the anthropological analysis of a skeleton from the Middle Byzantine necropolis of the 11th-13th centuries from Noviodunum-Isaccea Așezare Civilă Est (Tulcea County, Dobruja, Romania), which presents a phenomenon rather rarely encountered in the anthropological literature, called biparietal osteodystrophy. Broadly speaking, it is characterised by the symmetrical thinning of the parietal bones, an aspect revealed by the cranial transillumination, which highlights large translucent, postero-medial areas. One of the most interesting aspects is related to the controversial etiology of the manifestation: anatomical variant, anomaly or pathology? The skeleton belongs to a female mature adult (42.0 years old). Other identified pathological conditions are Pacchioni depressions, antemortem loss of several teeth, thoracic intervertebral herniations and periosteal lesions on the tibiae and fibulae.