În România, comunismul a început odată cu câștigarea puterii la 23 August 1944, prin eliminarea oponenților, în acord cu strategia lui Stalin, și cu sprijinul trupelor sovietice. După abdicarea Regelui Mihai I, în 30 decembrie 1947, România devine republică populară. Partidul a urmat modelul sovietic organizând totul în planuri cincinale, iar industrializarea a implicat mutarea forței de muncă de la țară spre orașe, cazați în blocuri cu apartamente mici și depunând efort pentru urbanizare; în mod implicit, crește nivelul de școlarizare și nivelul de pregătire profesională. Începând cu anii ”80, austeritatea a marcat niveluri alarmante, datorită dorinței președintelui de a plăti datoria externă. Acesta este adevărul despre comunismul din România. În ce privește binele din comunism, nu s-a prea simțit. Pesemne, l-au simțit cei care au ocupat poziții în sistem, dar majoritatea cetățenilor, ca mine și familia mea, nu au simțit vreun bine în acea perioadă. De aici, nevoia de educație, nu numai morală, dar și istorică, pentru ca elevii și tinerii de azi să prețuiască societatea democratică în care trăiesc.

Communism in Romania began its rise to power after August 23, 1944, eliminating its opponents according to the Stalinist strategy and with the support of Soviet troops. After king Mihai I abdicated forcibly on December 30 after the overthrow, the Romanian Popular Republic was established. The party followed the Soviet model by moving to economic planning by drawing up five-year plans. The industrialization involved bringing the labor force of the villagers from the villages, obviously, to the city, crowded in blocks of flats with small apartments, making an urbanization effort; implicitly increased the level of schooling and the level of professional training. Starting with the 80's, austerity is gaining alarming marks in Romania, due to the president's desire to pay off foreign debts. This is the truth about communism in Romania. As for the good in communism, it was not felt. Maybe those who held positions in the system felt it, but the average person like me and my family didn't feel it. Hence the need for education, not only moral, but also historical, so that today's students and young people value the democratic society in which they live.