Fenomenul globalizării se caracterizează printr-o multitudine de componente: economică, financiară, politică, militară, culturală, comunicațională și informațională. Astfel, în sfera mediatică, noile tehnologii de informare și comunicare au modificat substanțial lumea de azi, iar metafora „satu global” lansată în secolul trecut de marele cercetător canadian Marshall McLuhan a devenit o realitate, în care s-a produs o reconfigurare substanțială a spațiului public „global” și cel „local”. Sateliții și sistemele de telecomunicații au generat un fenomen fără precedent: circulația liberă, neîngrădită a informației și divertismentului pe întreg mapamondul. Însă multe voci critice autorizate au pus în lumină și reversul medaliei: globalizarea amenință identitatea națională, cutumele și valorile culturale tradiționale etc. Procesul de globalizare s-a răsfrânt puternic și asupra practicilor discursive din sistemul mediatic contemporan, fiind favorizate așa-zisele formate media, cu precădere în domeniul comunicării audiovizuale. Unul și același format de televiziune se regăsește în nenumărate variațiuni „locale”, în funcție de strategiile de adaptare a proiectului inițial achiziționat de o țară sau alta. În acest fel a luat ființă o adevărată industrie a formatelor internaționale, care a condus la o anume omogenizare a sferei mediatice la scară planetară. Exemple relevante: Big Brother, Cine vrea să devină milionar?, Great Britons, American Idol, Got Talent etc. În continuare ne vom referi la cultura mediatică din Republica Moldova în contextul globalizării – un subiect care comportă multiple aspecte corelative, adâncind neliniștile identitare în spațiul nostru public: este vorba de identitatea culturală a instituțiilor mediatice, mai ales a celor audiovizuale.