Întreprinderea modernă îşi desfăşoară activitatea într-un spaţiu financiar care îi oferă instrumente şi posibilităţi de acţiune specifice, dar care o supune unor constrângeri deosebite. Domeniul gestiunii nu se limitează la realizarea plăţilor şi a încasărilor monetare în sarcina unei persoane sau a unui grup limitat de persoane,acest lucru ar fi o concepţie „minimă” care nu este concurenţială în condiţiile pieţei actuale din Republica Moldova, dar mai ales, în situaţia în care întreprinderea îşi extinde piaţa şi utilizează oportunităţile de export.Implementarea unui sistem de bugetare prin care cheltuielile ar fi nu numai bine planificate, ci şi sistematizate conform unor direcţii-cheie desfăşurate, ar contribui la o organizare cât mai bună a tuturor activităţilor organizaţiei,iniţiind la fiece nivel o tendinţă de conştientizare şi raţionalizare a cheltuielilor, astfel contribuind la micşorarea costurilor, nu din contul calităţii, ci din contul unui proces structurat, chibzuit şi adaptat necesităţilor sigure ale întreprinderii.