Pictura murală exterioară pe bisericile ortodoxe din Ţările Române a fost răspândită începând cu Evul Mediu. În Moldova au fost realizate cele mai remarcabile picturi murale în secolele XV-XVI. Acestea se remarcă prin faptul că îmbracă integral monumentul prin culorile puternice, rezistente la acţiunea factorilor naturali, prin realizarea artistică deosebită a temelor alese. Aceste lăcașuri de cult se bucură de o binemeritată recunoaștere internaţională, fiind incluse în patrimoniul UNESCO. De un destin mai puţin fericit au avut parte bisericile cu pictură murală exterioară din Ţara Românească, deși aici au fost foarte răspândite. Bisericile care s-au păstrat au fost ridicate, în cea mai mare parte, în secolele XVIII-XIX, pe ruinele unor lăcașuri mai vechi. Dintre ele multe sunt de lemn și au fost tencuite. Aspectul picturii exterioare a acestor biserici este diferit de al celor din Moldova, suprafaţă pictată, adesea, e mai restrânsă, rezumându-se frecvent la pridvor și la medalioane. Diferă tematica picturilor, care în Ţara Românească este mult mai variată, fiind inspirată atât din textele sacre, cât și din poveștile populare, din fabulele care circulau în perioada în care ele au fost realizate. Zugravii-pictori, autorii respectivelor picturi murale, proveneau din „școlile” de pictori din împrejurimi. La începutul secolului al XX-lea erau 220 de biserici cu pictură murală exterioară pe teritoriul Ţării Românești. Dintre ele 145 erau în Oltenia. În cursul deceniilor, multe dintre aceste biserici au dispărut, astfel astăzi mai exisă 80 în Oltenia. Numărul bisericilor respective a scăzut, deoarece multe au fost uitate după construirea unor lăcașuri de cult noi, iar pentru altele nu s-au găsit fonduri necesare restaurării. Deși numărul acestor centre de spiritualitate românească a scăzut vertiginos în ultimele decenii și acum mai sunt unele care, sub privirile localnicilor și ale autorităţilor, se prăbușesc încet, ca, de exemplu, cele din satele Budurăști (cod LMI: VL-II-m-B-0969 /20151), Măgureni (VL-II-m-B-09810/2015) din judeţul Vâlcea, Ogretin (PH-II-m-B-16553 /2015) din judeţul Prahova, iar multe altele sunt deja ruinate. Cu toate că viitorul acestor minunate creaţii ale artei românești pare a fi sumbru, nu trebuie uitate eforturile Fundaţiei Pro Patrimonio, ale Ambulanţei pentru Monumente Istorice, ale Institutului Naţional al Patrimoniului, ale unor ONG-uri și ale localnicilor, depuse pentru salvarea lor. Străduinţele Fundaţiei Pro Patrimonio s-au încununat de succes și de recunoaștere internaţională, pe de o parte, prin salvarea uneia dintre cele mai valoroase biserici de lemn cu pictură murală exterioară, Biserica Urși, din judeţul Vâlcea, pe de altă parte, prin obţinerea premiului Comisiei Europene pentru Patrimoniu, în 2021, pentru restaurarea și conservarea acestui edificiu.