Ca și oricare activitate judiciară, punerea în mișcare a urmăririi penale în cazul infracţiunilor contra patrimoniului arheologic este condiţionată de intervenţia unui act care să determine declanșarea sa. Plângerea constituie prima etapă în desfășurarea activităţii de urmărire penală. În lipsa acestei etape, nu se poate începe și continua urmărirea penală. Codul de Procedură Penală al Republicii Moldova (în continuare CPP) menţionează faptul că plângerea se întocmește de către o persoană fizică sau juridică, cărora le-au fost cauzate un prejudiciu prin comiterea unei infracţiuni. Plângerea poate fi făcută în scris sau formulată oral, consemnată într-un proces-verbal (art. 263, alin. (1) și alin. (2) CPP). Totodată, actul poate fi depus și în formă electronică, fiind certificat prin semnătură electronică. Depunerea plângerii poate fi realizată personal sau de un reprezentant legal / avocat în interesele clientului său (art. 58 alin. (3) și art. 263, alin. (4) CPP). În conformitate cu art. 263, alin. (3) CPP, plângerea trebuie să conţină numele, prenumele, calitatea și domiciliul petiţionarului; descrierea faptei care formează obiectul plângerii sau a denunţului; indicarea făptuitorului, dacă este cunoscut, și a mijloacelor de probă. Chiar și în cazurile când petiţionarul nu a indicat corect încadrarea juridică a faptei, motivul obiectiv fiind lipsa studiilor juridice, este esenţial ca organul de urmărire penală să poată identifica elementele constitutive ale infracţiunii: obiectul infracţiunii, latura obiectivă, subiectul infracţiunii și latura subiectivă. Prin urmare, chiar și după începerea urmăririi penale, în cazul când încadrarea juridică nu a fost corectă, procurorul poate recalifica fapta penală. La plângere pot fi anexate și probe precum extrase din repertoriul arheologic naţional, acte de evaluare a bunurilor imobile, articole știinţifice cu privire la valoarea culturală a bunului, date geodezice și topografice, fotografii relevante cazului ș.a. Instituţiile de stat care au împuterniciri legale în domeniul protecţiei patrimoniului arheologic pot uza de prevederile mai multor acte legislative: Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543/1998; Legea privind protejarea patrimoniului arheologic nr. 218/2010; Legea privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil nr. 280/2011; Codul Penal – art. 186, alin. (21) Furtul; art. 187, alin. (21) Jaful; art. 188 alin. (21) Tâlhăria; 190 alin. (21) Escrocheria; art. 191 alin. (21) Delapidarea averii străine; art. 222 Profanarea mormintelor; art. 248 alin. (5), Contrabanda; Codul Funciar (atunci când acţiunile făptuitorului au dăunat stratul arheologic) etc. După depunerea plângerii, organul de urmărire penală dispune prin ordonanţă, în termen de 30 de zile, începerea urmăririi penale (art. 274 CPP).