Diverticulii esofagieni în aspect istoric: review-ul litraturii
Închide
Conţinutul numărului revistei
Articolul precedent
Articolul urmator
193 3
Ultima descărcare din IBN:
2023-08-09 15:20
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
616.329-007.64-072.1-089 (2)
Patologia sistemului digestiv. Tulburări ale tubului alimentar (1732)
SM ISO690:2012
TOMA, Alexandru. Diverticulii esofagieni în aspect istoric: review-ul litraturii. In: Arta Medica , 2023, nr. 1(86), pp. 39-42. ISSN 1810-1852. DOI: https://doi.org/10.5281/zenodo.7830829
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Arta Medica
Numărul 1(86) / 2023 / ISSN 1810-1852 /ISSNe 1810-1879

Diverticulii esofagieni în aspect istoric: review-ul litraturii

Esophageal diverticulum from the historical point of view: literature review

DOI:https://doi.org/10.5281/zenodo.7830829
CZU: 616.329-007.64-072.1-089

Pag. 39-42

Toma Alexandru12
 
1 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu“,
2 IMSP Spitalul Clinic Republican „Timofei Moșneaga”
 
 
Disponibil în IBN: 18 aprilie 2023


Rezumat

Obiectiv. Cunoașterea istoricului unei patologii medicale și a medicinii la general este necesară în modelarea viitorului medical în următoarele decenii. Prima mențiune a diverticulului esofagian îi aparține lui Ludlow din Bristol (1764) care, în timpul disecției unui cadavru, a descoperit un "buzunar nenatural". Piesa anatomică despre care se vorbește se păstrează în muzeul Hunterian din Glasgow. În 1877, Zenker și von Ziemssen au fost primii care au clasificat diverticulii esofagului în tipuri de tracțiune și pulsiune. Wheeler din Dublin în 1886 a efectuat prima diverticulectomie cu succes, iar în 1892 Bergman și Kocher au raportat cazuri operate cu brio. În Republica Moldova în 1975, Afanasie Jitaru și Dumitru Ursachi primii au efectuat diverticulectomia. În prezent, Societatea Europeană de Endoscopie Gastrointestinală recomandă tratamentul endoscopic flexibil în detrimentul tratamentului chirurgical deschis ca terapie de primă linie pentru pacienții cu diverticul Zenker simptomatic de orice dimensiune. Material și metode. S-au folosit materiale căutate cu ajutorul NCBI, Medline și PubMed. Au fost consultate o pleiadă de cărți și articole din biblioteca științifică medicală a Universității de Stat de Medicină și Farmacie ”Nicolae Testemițanu”, dintre care au fost selectate 30 de lucrări. Rezultate. Studiul a evidențiat greutățile în elucidarea tuturor aspectelor diverticulilor esofagieni care se mențin și până astăzi. Concluzii. Studiul problemei are un caracter ondulator și în mod direct depinde de progresul tehnic și îmbunătățirea tehnicilor chirurgicale. Deoarece cauzele diverticulilor esofagieni nu sunt încă bine studiate, luând în considerare aspectele anatomo-fiziologice, elemente de diagnostic și tratament, este necesar de a privi prin prisma istoriei medicinei în speranța că o mai bună înțelegere a acestei patologii va asigura implementarea unui algoritm diagnostico-curativ, a pregătirii preoperatorii, tacticii chirurgicale precum și a managementului postoperator al pacienților cu diverticuli esofagieni.

Objective. Knowledge of the history of a medical pathology and of medicine in general is necessary in shaping the medical future in the coming decades. The first mention of esophageal diverticulum belongs to Ludlow of Bristol (1764), who, during the dissection of a corpse, discovered an "unnatural pocket". The anatomical piece is preserved in the Hunterian Museum in Glasgow. In 1877, Zenker and von Ziemssen were the first to classify esophageal diverticulum as types of traction and pulsation. Wheeler of Dublin in 1886 performed the first successful diverticulectomy, and in 1892 Bergman and Kocher reported cases with brio. In the Republic of Moldova in 1975, Afanasie Jitaru and Dumitru Ursachi first performed diverticulectomy. Currently, the European Society of gastrointestinal Endoscopy recommends flexible endoscopic treatment at the expense of open surgical treatment as a first-line therapy for patients with symptomatic Zenker diverticulum of any size. Materials and methods. The materials used in writing this article were searched via NCBI, Medline and PubMed. A number of books and articles from the medical scientific library of the “Nicolae Testemitanu“ State University of Medicine and Pharmacy were consulted, out of which 30 works were selected. Results. The study highlighted the difficulties in elucidating all aspects of esophageal diverticulum that remain to this day. Conclusions. The study of the problem has an undulating character and depends directly on technical progress and improvement of surgical techniques. Because the causes of the disease are not yet well studied, taking into account the anatomical and physiological aspects, elements of diagnosis and treatment, it is necessary to look through the prism of the history of medicine in the hope that a better understanding of it will ensure the implementation of a diagnostic-curative algorithm, preoperative training, surgical tactics, and postoperative management of patients with esophageal diverticulum.

Cuvinte-cheie
diverticul esofagian, istoric, diverticul Zenker, tratament chirurgical, endoscopie,

esophageal diverticulum, history, diverticulum Zenker, surgical treatment, endoscopy