În contextul lumei contemporane, reformele educationale din lume și din țară, analizate la foruri naționale și internationale, cum este UNESCO, au dus la regândirea educatiei pe dictonul „a invăța prin cercetare”. Constituirea unui sistem educaţional modern în Republica Moldova reprezintă nu doar un demers cu grad sporit de impact social şi economic racordat atât la prezent, cât şi, mai ales, la viitor, dar şi una dintre premisele de valoare ale integrării europene, ale tehnologiilor progresive și formarii elevului ca viitor individ integrat intr-o societate în continuă schimbare. În vederea asigurării calității și dezvoltării sistemului educațional, cercetarea este absolut necesară activității de instruire, așa dar subiectul articolului dat se referă la dezvoltarea și formarea competențelor de cercetare științiică și practică la elevii claselor gimnaziale în cadrul Liceului Moldo Finlandez din mun. Chișinău, prin întroducerea în programul de stidii a disciplinei opționale „Dezvoltarea prin cercetare”. Accentul fiind pus pe aspectul practic desfășurat în baza culturii investigaționale, învățării prin cercetare, care oferă elevilor posibilitatea de a studia Fizica prin proiecte, lucrări practice, lucrări de laborator, experimente ceea ce dezvoltă la elevi aptitudini de a modela, a crea, a experimenta și a învăța prin cercetare. Având în vedere transformarile din societate si, implicit, pe cele din sistemul de învățămînt, se poate susține că metodele, modalitatile aduse în discuție în prezenta lucrare au venit în întâmpinarea așteptărilor elevilor și a cadrelor didactice deopotrivă. Această disciplină opțională pune accent pe procesele cunoașterii (învățării) și nu pe produsele cunoașterii. Această disciplină ajută elevul să caute, să cerceteze, să gasească singur cunostințele, informațiile pe care le va asimila pentru că îi sunt utile, pentru că-l interesează, să afle singur solutii la probleme, să prelucreze cunoștințele, să ajungă la rezultate și concluzii proprii. Este o disciplină care stimuleză, care oferă metode si tehnici de sdudiu, care îl învață pe elev să învețe, să lucreze independent, dar și în echipă în scopul realizării obiectivelor propuse, al elaborării soluțiilor. Curicula disciplinei „Dezvoltarea prin cercetare” conține așa obiective precum: ce este cercetarea, motivația, observația, ancheta, proiectul, experimentul, analiza, sinteza, sistematizarea, cercetarea literaturii etc. Ca rezultat al învățării prin cercetare, s-a evidențiat o corelație pozitivă între utilizarea metodelor practice de cercetare și interesul elevilor față de învățarea fizicii. O consecință importantă a utilizării metodelor de învățare centrate pe cercetare reprezintă necesitatea ca elevii să își asume un înalt grad de responsabilitate în contextul învățării și să-și aleagă în mod activ scopurile, precum și să-și administreze procesul de învațare. Ei nu se mai pot baza pe faptul ca profesorul le va spune ce, cum, unde și când să gândească. Principalele avantaje ale metodelor de învățare centrate pe cercetare sunt: valorificarea gândirii critice – creativitatea, dezvoltarea motivației, sistematizarea scopurilor subiective, colaborarea colegială (profesor – elev, elev – elev) – cercetare comună. Formarea la elevi a competenței de cercetare este un factor de continuitate în educație. Cercetarea, însă, este un proces de obținere, de producere a cunoștințelor, o formă a activității cognitive a omului, demarcate în școală și exersată pe parcursul întregii vieți.