Ceramica constituie principala categorie de artefacte în toate culturile eneolitice, nu face excepție nici la comunitățile gumelnițene de tip Bolgrad-Aldeni. Tipologizarea, categorisirea ei oferă un instrument util pentru a face concluzii veridice, chiar dacă deseori la capitolul funcționalitate ne bazăm pe aspecte intuitive și interpretative. Prezentăm astăzi două fragmente ceramice inedite, deși corect ar fi să spunem mai rar întâlnite, care ne oferă informații despre tehnicile olarului preistoric. Mostrele în jurul cărora se va duce discuția provin dintr-o investigație de suprafață din primăvara anului 2021 în așezarea Chioselia Mare I. Primul recipient reprezintă o tava-tigaie rectangulară, cu marginile bazei ușor arcuite, peretele drept se termină cu un umăr, buza evazată în interior. Tava are culoare cărămizie, gălbuie, pasta de calitate bună, fină, ardere reducătoare, suprafața interioară destul de aspră. Suprafața exterioară finăaparține stratului de angobă, din pastă de bună calitate aplicat pe corpul vasului care inițial este confecționat din pastă medie cu adaos de șamotă mărunțită. Al doilea exemplar este un fund de vas, cel mai probabil de la un vas tronconic, care ne-a interesat prin faptul că are fundul foarte gros, la exterior ușor concav, iar pe interior se observă încă un strat de lutuială pentru stabilitate dar și pentru a mări impermeabilitatea vasului. Curios este faptul că pasta din care este făcut vasul cât și stratul aplicat ulterior este aceeași, una grosieră nu de cea mai bună calitate, destul de rudimentară cu adaos de șamotă și pietricele. Culoare gălbuie la suprafața exterioară, pe interior este neagră-cenușie, în ruptură pasta este neagră. În baza acestor două mostre vom prezenta / aborda tema diversității și inovării în olăria preistorică.