Informatizarea diverselor activităţi este una din căile de bază de prosperare sustenabilă a societăţii. De exemplu, în perioada 1995-2003, contribuţia sectorului informaticii (TIC) la creşterea medie anuală a productivităţii agregate a muncii a constituit [1]: în Coreea – 44,7 %, în Japonia - 42,31 %, în Finlanda – 41,7%, iar în Irlanda – 41 %. Totodată, proiectele cu informatizarea pot avea impact diferit, iar resursele pentru investiţii sunt limitate. De aceea, pentru Programul de informatizare la etapă dată de dezvoltare, din multitudinea de proiecte potenţiale se selectează un set anume. Sunt larg cercetate diverse aspecte privind situaţiile-problemă, criteriile de comparare a proiectelor şi unele soluţii. Însă estimarea valorilor cantitative ale criteriilor de comparare a proiectelor este aproximativă. De aceea, în final, selectarea proiectelor se realizează de o Comisie de concurs. Fiecare proiect i din cele n este prezentat în faţa Comisiei de o echipă, constituită dintr-un coordonator şi ai executori; orice persoană implicată participă într-un singur proiect. Proiectul i, i  1,n , se discută ai unităţi de timp. Pentru prezentarea proiectelor, nu este stabilit vreun orar. De aceea toate echipele sunt prezente şi aşteaptă invitarea de către Comisie. Odată cu încheierea discutării unui proiect, echipa respectivă pleacă. Considerând că toţi membrii echipelor au aceeaşi pondere privind cheltuielile de timp cu aşteptarea, se cere de determinat ordinea discutării proiectelor, care ar minimiza cheltuielile sumare A de timp cu aşteptarea în cauză. Se poate uşor observa că în procedura descrisă se încadrează „unu-launu” şi alte situaţii-problemă, inclusiv cea privind discutarea candidaturilor profesorilor pentru ocuparea de posturi prin concurs. Evident, timpul sumar T de discutare a celor n proiecte (timpul de lucru al fiecărui membru al Comisiei de concurs) se determină ca T = a1 + a2 + … + an. Valoarea T nu depinde de ordinea discutării proiectelor. De aceea pentru membrii Comisiei de concurs nu contează ordinea în cauză. Contează însă această ordine pentru comunitate în ansamblu – valoarea A ar trebui să fie cât mai mică.Timpul total (aşteptare şi discutare) Ci pentru echipa i este: C1 = a1(1 + a1), durata aşteptării fiind 0; C2 = a1(1 + a2) + a2(1 + a2) = (a1 + a2)( 1 + a2); …..; Ci = (a1 + a2 + … + ai)( 1 + ai), i  1,n . Astfel, timpul total sumar C pentru toate cele n echipe se determină ca          n i i k i k n i C Ci a a 1 1 1 (1 ) 1) şi, respectiv, (1 ) min. 2 1 2 1           n i i k i k n i i A A a a 2) Să determinăm ordinea optimă, în sensul (2), a două proiecte învecinate i şi i + 1. Pentru aceasta să comparăm As,s+1 şi As+1, s, unde As,s+1 = A la s = i (a se vedea (2)), iar (1 )( ) (1 ) . (1 ) (1 )( ) 2 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 2 1 1 1 ,                                   n i s i k i k s k s s s k s k s s k s i i k s s i k a a a a a a A a a a a a Avem (1 )( ) (1 )( ) . (1 )( ) (1 )( ) 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1, , 1 1 1 s s s k s s s k s k s s k s k s s s k s k s s s s s s k a a a a a a a a a A A a a a a a a a                                       3) Generalizând, optimă, în sensul (2), este ordonarea ai ≤ ai+1, i  1,n 1. 4) Astfel, pentru minimizarea cheltuielilor sumare de timp cu aşteptarea, Comisia de concurs trebuie să examineze proiectele în ordinea creşterii numărului de executori ai acestora. De exemplu, pentru cazul ai = i, i  1,n , în baza (3) se poate uşor determina că reducerea ΔA a valorii A, în baza trecerii de la ordonarea {n, n – 1, …, 2, 1} la cea inversă optimă {1, 2, …, n – 1, n}, este egală cu n(n2 – 1)/6, iar raportul δ dintre ΔA şi valoarea A pentru ordonarea optimă este egală cu 4(n – 1)/{3[n(n + 1) – 2]}; de asemenea: ΔA(n=3) = 4, ΔA(n=5) = 20 şi ΔA(n=10) = 165 unităţi de timp, reducerea fiind considerabilă.