Problematica etică a mesajului vizual transmis prin intermediul imaginilor grafice se manifestă atât în zona propagandismului instituțional, ori statal, cât și a celui privat. Charles Larson (2003) ne indică faptul că accepțiunea termenului propagandă a variat de-a lungul timpului, de la sensul inițial instituțional de promovare a unei doctrine, incluzând apoi și doctrina în sine și tehnicile de comunicare folosite în acest scop, devenind mai târziu și un concept neutru din punct de vedere etic, de campanie de persuadare în masă. În alte definiții, propaganda ajunge să fie considerată o practică imorală, fapt cauzat de utilizarea intențională de către comunicator a sugestiei, prin prezentarea de dovezi false, cu scopul de a împiedica procesul de analiză și de luare a unei decizii bine gândite de către receptori. Mai observăm în studiul lui Larson variația conotației etice a acestui termen, în funcție de intenția și modul în care sunt aplicate în mesaj tehnicile specifice pentru îndeplinirea scopului.  Având de această dată ca repere sursa și scopul mesajului, Zbyněk Zeman (1978) identifică trei arhetipuri ale acestui fenomen: propaganda albă, prin care comunicatorul își declară deschis scopul și sursa mesajului, propaganda gri, unde sursa și scopul sunt ambigue, și reprobabila propagandă neagră ce induce în eroare receptorul dându-i impresia că mesajul este emis de tabăra adversă.  Din aceste perspective, propun o scurtă reliefare contextuală a metodelor și tehnicilor prin care aceste comunicate vizuale au acționat și continuă să certifice, să ne convingă, să persuadeze, să valideze acțiuni controversate, să manipuleze, altfel spus, ne influențează deciziile și convingerile, formează curente de opinii, prin informare sau dezinformare, definind centrele de influență. Imaginile grafice au participat activ, benefic sau nociv, la propagarea doctrinelor ultimului secol și își fac simțită prezența și în contemporaneitate.  Canalele de diseminare au evoluat de-a lungul timpului, în tandem cu tehnologiile existente la momentul respectiv. Fie că sunt publicate prin intermediul afișului, a pancartelor, ori prin intermediul altor materiale tipărite, sau prin formatele electronice contemporane, suntem nevoiți, ca receptori, să încercăm să identificăm comunicatorul real al mesajului, contextul comunicării și nu în ultimul rând scopul comunicării, pentru a nu contribui la amplificarea și răspândirea mesajelor înșelătoare cu scop ascuns. Fie că suntem vizați de mesaje politice, ori private, suntem nevoiți să filtrăm într-un mod cât mai rațional posibil toate imaginile grafice cu care suntem asaltați.