Miniaturile corale ale Zlatei Tkaci sunt adevărate perle ale muzicii corale naţionale. Pe lângă limbajul muzical bine dezvoltat şi aranjarea reuşită a textelor poetice pe liniile melodice, aceste creaţii se mai deosebesc şi prin sonoritatea colorată, expresivitatea textului şi nu în ultimul rând, prin eleganţa în alcătuirea formei şi supleţea facturii, care le este comună mai multor lucrări corale ale celebrei compozitoare. În practica interpretativă atât pe parcursul pregătirii materialului muzical cât şi în scenă, miniaturile corale ale Z. Tkaci ridică în faţa dirijorului o serie de dificultăţi de ordin tehnic şi conceptual. Textele pe care le foloseşte compozitoarea sunt atât de profunde ca sens încât în procesul tratării lor se ivesc o multitudine de direcţii şi idei. De cele mai dese ori, ele abordează temmatica vieţii şi morţii, interarcţiunea dintre univers şi om, lumea interioară a omului situat în centrul universului, relaţia dintre individ şi societate, idei ce au avut o popularitate mare în perioada romantică. În general, a doua jumătate a secolului XX în actuala Republica Moldova este caracterizată de o influenţă neo-romantică care s-a manifestat în creaţiile diferitor compozitori moldoveni printre care Z. Tkaci, V. Zagorschi, ş.a. Menţionăm în primul rând aceşti doi autori pe motiv că la ambii omul, personalitatea umană se află în prim plan, iar ideile social-politice, atât de uzate pe parcursul primei jumătăţi a sec. XX sunt tratate mult mai discret. Acest articol cuprinde o serie de informaţii desprinse din practica interpretativă a subsemnatului pe parcursul studierii şi interpretării în scenă a două dintre creaţiile miniaturale semnate de Z. Tkaci, şi anume: Dulce Plai şi Lacul Albastru, ambele compuse pe textele poetei Agnesa Roşca. Lucrările menţionate relevă un contrast muzical dar nu şi tematic. Sunt foarte apropiate ca sens, dar total diferite ca formă, material muzical, factură şi metru.