În a doua jumătate a secolului XX în componistica modernă se evidenţiază tendinţa de reînviere a genurilor muzicii religioase. În special, o abordare mai amplă a acestora se distinge în cultura muzicală universală de după cel de-al Doilea Război Mondial, când tematica pacifistă sau cea legată de viată şi moarte se întâlnesc pe larg în creaţia compozitorilor din diferite ţări. Revenirea la valorile moral-spirituale continuă şi după destrămarea Uniunii Sovietice şi căderea regimului ateist. În panorama componisticii contemporane autohtone se înscriu creaţii care dovedesc un spectru larg de abordări şi reflectă diferite aspecte ale culturii muzicale naţionale. Totuşi, una din temele ce se afirmă mai ales la începutul anilor ‘90, odată cu schimbările produse în societate, este legată de o tendinţă nouă, şi anume, revenirea la valorile spirituale care au constituit un suport important pentru cultura europeană pe parcursul mai multor secole. Artistul contemporan redescoperă arta trecutului, abordând genurile, formele, textele arhaice etc., pentru a le oferi o nouă viaţă, îmbogăţindu-le cu diverse tratări, concepte, contexte etc. şi plasându-le într-o zonă pluridimensională imensă. Reflectarea tematicii religioase deschide un spectru absolut nou în componistica autohtonă, fiind abordată sub diferite ipostaze, provocând un interes deosebit, mai ales la confluenţa secolelor XX–XXI. Pentru unii compozitori adresarea la tematica religioasă devine un mod de a-şi exprima propriile viziuni sau un suport spiritual ce contribuie la creșterea propriului potenţial, pentru alţii este o tentativă de a experimenta un domeniu nou. Reprezentant al componisticii contemporane din Republica Moldova, Vladimir Ciolac propune o tratare originală a tematicii religioase, acest fapt constituind aspectul fundamental ce-i traversează întreaga creaţie. Stratul religios reprezintă sursa centrală a muzicii sale, ce se manifestă prin larga şi bogata diversitate a abordărilor genuistice pe parcursul întregii sale activităţi artistice. Modalităţile variate de a integra, în diferite genuri şi specii ce aparţin anumitor branşe ale muzicii eclesiastice, intensele sale căutări de ordin religios, constituie pilonul spiritual, de o profundă originalitate artistică, al creaţiei sale. Portofoliul componistic al lui V. Ciolac include opusuri de geneză catolică, care pot fi clasificate în prealabil în trei grupuri, în funcţie de proporţii şi de legătura cu ritul creştin occidental, fiind aranjate apoi în ordine cronologică: 1. Lucrări spirituale de concert scrise în baza modelelor liturgice europene occidentale ale muzicii sacre. 2. Lucrări spirituale extra-liturgice, cu tematică spirituală, destinate pentru interpretarea concertistică instrumentală. Lucrările muzical-spirituale de concert scrise în genurile muzicii catolice pot fi divizate în două grupuri. Criteriile conform cărora se produce departajarea sunt determinate reieşind din tematica reliefată în cadrul acestora. Astfel, la primul grup pot fi atribuite creaţiile ce se axează pe o tematică hristologică care reflectă chipul lui Iisus, ca Salvator şi Mântuitor al lumii, imagine ce constituie reperul unificator determinant al predicamentului propus. Cel de-al doilea grup include creaţiile, conţinutul cărora este legat de chipul Maicii Domnului, relevat şi în denumirea acestora. Particularitatea esenţială comună celor două grupuri se defineşte prin reactualizarea pe parcursul secolelor a genurilor circumscrise cultului catolic.